Dacă aș fi (fost) în București în perioada asta, probabil sigur aș fi ieșit și eu la proteste. Dincolo de RMGC sau de gazele de șist, cea mai mare problemă e o „clasă politică” care ia deciziile în ședințe secrete, promulgă legi pe 23 decembrie, dă explicații doar pe ușa din dos, își împarte cașcavalul în gașcă – și, în general, nu dă doi bani pe oamenii în slujba cărora ar trebui să fie. Din capul locului nu-mi place să mă calce cineva pe cap – iar dacă acel cineva e un ghiorlan, atunci cu atât mai grav. Pentru asta aș ieși.

Dar apoi se pune problema cu lipsa unui lider. Arhi-comentată chestiunea, nu mai stăm s-o dezbatem – dar na, până una-alta logica pare simplă: ăsta-i modul de funcționare la care am reușit să ajungem, ca societate, peste tot pe Glob. N-ai lider – n-ai portavoce – n-ai pe cine să pui în locurile alea unde trebuie auzit – n-are cine să negocieze, să bată cu pumnu-n masă, să etc.

Pot să-nțeleg că e o problemă din ce în ce mai mare asta cu lipsa liderilor – dar pe de altă parte înțeleg perfect de ce nu se bagă nimeni. Nici eu nu m-aș băga. Nu cred că aș fi dispusă să-mi schimb complet viața, să renunț la munca mea în domeniul pe care l-am studiat – doar ca să mă bag, full-time, în politică. Fiindcă evident nu merge cu jumătăți de măsură: nu poți la nesfârșit să comentezi de pe margine, fără să aduci și o soluție; iar soluția ideală este, de fapt, să-i dai pe ăia la o parte și să arăți tu cum se face. Iar asta, s-avem pardon, nu știu pe câți dintre noi îi tentează. Să te apuci de ceva complet nou și străin, ba chiar să faci față constant mizeriei și corupției… pentru mine una, asta nu e tocmai perspectiva strălucită pe care mi-o doresc în viață. Iar ca mine or mai fi multi alții.

Pe de și mai altă parte: cine să se înfingă la conducerea schimbării? Niște pierde-vară care oricum n-au nimic mai bun de făcut? Ne plângem că în clasa noastră politică studiile superioare sunt rare spre deloc. Păi să punem (iar) un ageamiu în fruntea țării? Sigur: studiile superioare n-au, în sine, nimic de-a face cu abilitățile de politician, și nici cu cele de guvernare. Dar o „clasă politică” mai… „apretată” sigur-sigur, SIGUR!, ar fi mai bună decât viermăraia scârboasă de acum. 

Și cu asta mă văd nevoită să revin la ce ziceam adineauri, că-i înțeleg pe ăia care nu se bagă, că nici eu nu m-aș băga. De fapt, dacă stau să mă gândesc, în cazul în care „clasa politică” ar fi ceva mai apretată, poate că nu mi s-ar mai părea așa de dezgustătoare. Iar ca mie, multora. Iar dintre cei mulți poate s-ar găsi câțiva care, neavând perspectiva hâdă a asocierii cu alde Pinalti, Fenechiu sau Becali, ar fi dispuși să preia inițiativa unei schimbări. 

Dar stai: că dacă „clasa politică” ar fi atât de puțin dezgustătoare, atunci nici n-ar mai fi protestele astea! Și-uite-așa un cerc vicios din care unii nu știu să iasă, iar alții n-au interesul să iasă. 

* am tot zis în ghilimele „clasa politică”. Nu pentru că o ironizez (de fapt și asta), ci pentru că mă refer atât la politicienii de la vârf, cât și la armatele de primari, soții de primari, notărese, inspectori, șefuleți de poliție, de vameși, și restul faunei cu ceafă groasă și obraz la fel de gros.

** am tot folosit „noi” în sus și-n jos, „noi” să facem și să dregem. Nu mi-e clar la care „noi” mă refer, din moment ce eu nu particip. Dar ce era să zic în loc? „Voi”? „Ei”?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s