Am bătut de atâtea ori pe aici toba despre importanța educației și despre importanța educației, precum și despre importanța educației… încât la început m-am gândit că încă o analiză despre importanța educației n-ar fi decât o nouă predică inutilă în fața corului, vorba americanilor.

Și totuși. Articolul ăsta nu e bun prin aceea că subliniază importanța educației (în speță: importanța educației și a cercetării umaniste ca singură ieșire din provincialism), ci pentru că discută circumstanțele și consecințele lipsei acestei educații din peisajul românesc. Și cu asta pune punctul pe „i”:

O populaţie care nu citeşte, lipsită de simţ critic, de conştiinţa unei identităţi, de conştiinţa nevoii de alteritate, de obişnuinţa problematizării vieţii cotidiene, de curiozitate şi de plăcerea cultivării gratuite a cunoaşterii, de asumarea firească a dezbaterii intelectuale, la fel de uşor în interiorul teologiei ca şi în cel al oricărei discipline a minţii omeneşti, este o populaţie cretinizată, bigotă, agresivă şi mitocană.

Și, pentru cine mai are timp și chef, un articol-răspuns pe măsură, care pune punctul pe un alt „i” din caracterizarea mersului treburilor prin România:

Aici dl. Baumgarten trebuie să se recunoască învins, căci nu a înțeles un lucru foarte simplu: imensul efort de imitație și sincronism al autorilor proiectului, strădania lor de a crea o strategie de cercetare, dezvoltare și inovare în care fondurile europene să se reverse ca laptele și mierea.

Adevăr grăiesc amândoi, fir-ar!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s