boia

Toată lumea cunoaște boiaua de ardei, da? Ca orice condiment (și, la urma urmei, ca orice bun) există pe piață variante mai bune, și variante mai puțin bune ale acestui produs. Există boia fără nici un gust, după cum există boia cu un gust nemaiîntâlnit – și, evident, toate treptele intermediare. De asemenea, prețul produslui tinde să varieze direct proporțional cu gustul: cu cât e mai bună, cu atât va fi, probabil, mai scumpă. Și invers: un produs ieftin va indica, foarte probabil, o calitate redusă.

Fiind de acord cu asta, să desemnăm cu pG produsul între preț și gust. Iar rezultatul înmulțirii dintre p și G să-l privim drept o variabilă de sine stătătoare. Altfel spus: să ne imaginăm că înșirăm pe o axă, de la 0 la infinit, pachețele de boia de ardei – de la cel mai ieftin la cel mai scump. Coincidență: ordinea în funcție de preț se întâmplă să fie și ordinea în funcție de gust, că am stabilit că ce-i ieftin probabil nu-i grozav.

Întrebarea care se pune este: care dintre pahețelele astea e cel mai rentabil de cumpărat? Cu alte cuvinte, care variantă își merită banii cel mai bine? În notația de față: care variantă de boia are R-ul cel mai mare?

Intuitiv, e evident că o variantă de boia cu un pG mic… are și un R mic. Că, vorba aia, „cât dai atâta face”. O fi ea ieftină, dar nici nu aduce vreun plus de savoare mâncării din farfurie, drept pentru care, practic, vorbim despre bani aruncați pe fereastră.

Merită, deci, investiți niște bani în plus într-o variantă mai scumpă, măcar până la un nivel de satisfacție de „meh” – mai ales că în cazul concret al condimentelor… ele durează o mie de ani în bucătărie, iar cei câțiva bănuți în plus nici nu se mai simt la amortizare.

Evident, punctul de echilibru și idealul economic ar fi găsirea unui produs suficient de gustos și suficient de scump, care să-și merite pe deplin banii – fără a fi însă prea scump, și nici prea gustos. La punctul de optim al lui pG se înregistrează și punctul de maxim al R, și în felul ăsta avem o decizie rațională dpdv economic.

De ce zic eu că scade R după un anumit punct? Păi un motiv ar fi de observat empiric: dacă respectivul condiment e într-atât de gustos și de o savoare nemaiîntâlnită… participanții la bucătărie vor tinde să-l pună în toate mâncărurile, să-l mănânce și pe mămăligă. Ceea ce îi scurtează durata de viață pachețelului de boia – care, fiind mai scump, se va amortiza mult mai dureros.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s