Inspirată de seria asta de meme de pe 9gag în care membrii povestesc chestii penibile din copilărie, mi-am adus aminte ce perlă am produs într-o bună zi la doctor, pe când aveam vreo, să zic, 10 ani.

Petrecând copilăria ”în fața blocului”, alergând toată ziua printre scaieți, bolovani, sârme și alte minuni, evident că eram mai mereu julită pe undeva. Mai mult: reușeam tot timpul să-mi prind degetele prin te miri ce locuri bizare. Iar gravitatea prinderii/ loviturii/ juliturii stătea în evaluarea dacă locul afectat pulsează foarte tare ulterior. Dacă puneam degetul primprejurul rănii și simțeam foarte puternic pulsul, atunci eram convinsă că acolo începe să ”coacă” o infecție – iar infecția unei bube era cea mai mare sperietoare posibilă, ai mei reușiseră să mă convingă că amputarea piciorului sau căderea degetelor ar urma inevitabil.

Ei bine, și iarna răceam mai mereu, de obicei făceam amigdalită de câteva ori pe sezon. Na. Și la un moment dat am auzit de undeva de posibilitatea de a avea ”puroi în gât”, ceea ce a devenit super sperietoare. Nu-mi plăcea mie nici ampicilina, nici mersul la doctor – dar dacă mă pândea un asemenea pericol, nu mai comentam.

La un moment dat m-a durut gâtul. Și m-am dus la medic alarmată, că nu numai că mă durea gâtul, dar uite cum pulsează când pun degetul aici într-o parte!

Doctorița a zâmbit, nu mi-a zis nimic. Iar eu despre jugulară am aflat abia niște ani mai încolo…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s