Nu știu de ce îmi miroase a toamnă, a septembrie. Poate de la faptul că deja e frig afară, nu mai e de pantaloni scurți? Sau de la faptul că m-am apucat să fac conserve? În fine, nu motivul contează. În schimb contează faptul că, în economia timpului personal, ar fi bine să-mi prelungesc senzația de „vară” și de „vacanță”, ca să nu vină concediul peste mine și să mă ia pe nepregătite. Așa că hai să mai arunc o privire în urmă: ce s-a mai întâmplat în istoria Foarfecii la data de 15 august? (tare mi-e că n-o să găsesc prea multe postări…)

15 august 2012. Evident că nu scrie nimic nicăieri, dar știu și singură că anul trecut pe 15 eram la Lviv. De la distanță pot să apreciez calitatea unei experiențe în funcție de câte imagini și flash-uri mi-a lăsat prin memorie. Ei bine, sunt absolut surprinsă de numărul și de bogăția detaliilor din amintirile din Ucraina. De unde deduc că a fost o destinație subestimată.

15 august 2011. Tot n-am scris nimica. Însă, dacă tot ne uităm prin jurul datei de 15, găsim un banc bun. Iar apoi un articol consistent despre România Jună și întrebarea despre cum e posibil ca oameni cu școală și cu experiență intelectuală să „pună botu'” la asemenea vrăjeală? Întâmplător am avut zilele trecute o discuție fix pe aceeași temă, și se pare că fenomenul nu are loc doar în România: Ungaria e un studiu de caz mult mai potrivit.

15 august 2010. Tot nimica, fusesem la Anonimul. Abia pe 20 august stăteam în balconul din București, cu laptopul în brațe, și scriam ceva despre cum nu e nimic de făcut pe net. Fusese o seară faină.

15 august 2009. Ce să vezi? Tot n-am scris nimica. Pentru că, ce surpriză!, fusesem la… Anonimul! Ceea ce scriam mai târziu, pe 18, după ce m-am întors, despre „lecția de diplomație”… ei bine, era cât pe ce să uit de episod. Acuma mă amuz, dar la vremea aia era o problemă delicată. Prietena cu care mă pornisem la drum tocmai cunoscuse un tip pe net, și, în ultima secundă, s-a hotărât să-l ia și pe el. Așa, semi-necunoscut, pentru o săptămână întreagă. Și cam care e probabilitatea ca omul să se dovedească a fi un bou încă dinainte să ajungem la Tulcea? Exact. Iar problema de diplomație s-a pus pentru că a existat un defazaj între momentul când eu am constatat că flăcăul e un măgar, și momentul când a filat becul și la prietenă🙂

15 august 2008. Dar vai, un 15 august în care chiar am scris ceva! Tocmai mă întorsesem de la…? Exact! Iar „fata cu ochi albastri cu care am stat de vorba pe tren si careia i-am impartasit cunostinte despre ce inseamna FILS germana”… nu știu dacă am povestit pe-aici, dar am reîntâlnit-o peste vreun an în AN-uri la Poli, m-a văzut, m-a recunoscut, și a ținut musai să-mi mulțumească pentru un anumit pont care ei părea că i-a schimbat viața în bine. Heh. Filantroapă de ocazie și mentoră de călătorie mă fac.

15 august 2007. Cică era fain în Augsburg, numai că o țâră cam frig. Mi-aduc aminte că în sejurul ăla era mereu un efort de disciplină și voință să apuc să scriu la blog – erau numai anumite pauze în care o puteam face, trebuia să alerg până-n celălalt capăt al campusului pentru internet, și să tastez de pe un junghi de calculator… și oricum scriam încă pe Yahoo 360l, care evident că nu era vreo lumină a tehnicii…

15 august 2006. Nu, nici în 2006 nu m-a prins 15 august la calculator. Poate e cineva care încă nu s-a prins unde eram?🙂

*

Deci da: n-a fost o idee prea strălucită să fac un articol de reciclare taman acuma. Ei, asta e, ghinion. Las’ că vine toamna și implicit rutina online.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s