S-au terminat toate problemele lumii

Și, de plictiseală, primul ministru britanic s-a gândit să se apuce de cenzura internetului. Purtând steagul propagandei de „protecție a copiilor” (cele 2 cuvinte-cheie împotriva cărora e greu de argumentat), dintr-o dată ne e dat să auzim că, iaca, cineva se oferă voluntar să ne protejeze de pornografie. (Mă rog: „ne” = locuitorii MariiBritanii). Și că dacă tot s-au apucat să scrie softul, ce mi-e acolo să mai oferi o căsuță în plus? Pe lângă amenințările pornografiei, internauții vor putea fi protejați și în fața site-urilor de dating (!!!), de jocuri de noroc (!), de jocuri în general (!!!!!!), precum și de multe, multe alte pericole (TorrentFreak raportează).

Nu o să insist pe enormitatea, îngustimea monstruoasă, absoluta rupere de realitate a ideii ăsteia. E genul de știre care, dacă o citești mâncând, te face să te îneci.

Nici pe tema pericolului de a avea un prim pas în direcția asta a cenzurii: odată creat precedentul, ne obișnuim cu el, și un pas următor nu va mai părea la fel de grav. Ca să mă folosesc de un procedeu ieftin, reductio ad hitlerum, trebuie să observ că și naziștii au început Holocaustul absolut nevinovat, cerând evreilor numai să poarte o banderolă pe braț. Ce așa mare deranj o banderolă, nu? Mă rog, articolul de pe TorrentFreak face un caz foarte bun pe tema unui asemenea precedent.

Ce mă interesează pe mine e mania asta de a impune chestii contra naturii. Rămânând în zona pornografiei: e ilegală? Nu. E consumată în masă? Da. Consumatorul mediu – vecinul/a, colegul/a, vânzătorul/vânzătoarea, șeful/a, trecătorul simplu/trecătoarea – cu ce deranjează bunul mers al societății? Singurele griji sunt a) să nu devină o obsesie, și b) să nu fie totuși ceva deviant-ilegal (d. ex. violență neconsimțită). Deci care-i marea problemă? La fel – dar FIX la fel – ca și alcoolul/țigările/ jocurile de noroc.

Foucault are o treabă el cu „Istoria sexualității„, unde atrage atenția, foarte mișto, că fix epoca celor mai mari restricții maschează cea mai mare obsesie vizavi de sex: prin tematizarea excesivă, clasificarea, răsclasificarea și formularea din ce în ce mai precisă a interdicțiilor. Pe drept: care societate e mai obsedată de sex, aia în care pre-puberii sunt lăsați în pace, sau aia în care de la 11 ani li se recită copiilor lecții insistente despre odioșenia masturbării?

Ca să mai fac o paralelă ieftină: odată legalizată marijuana în Olanda, consumul intern a cam oarecum scăzut. Explicații ar fi multe, și probabil că s-ar putea aplica și la cazul pornografiei: ceea ce e integrat în viață devine banal, ceva ce poți face oricând dar de fapt nu faci niciodată (ca florile pentru mama de 8 martie 🙂 ).

*

Dacă vrem musai să discutăm despre blocarea unor site-uri: să ne orientăm către acelea care facilitează/ discută/ informează despre chestii ilegale. Deși nu blocarea este soluția, e mai bine să nu existe în peisaj instrumente de cenzură.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s