Acu vreo săptămână sau așa, mi-a sărit în ochi un articol cu titlul ”România trimite un avion cu ajutoare umanitare în Siria”. Pot să jur că era prin Gândul sau prin Hotnews, dar nu-l mai găsesc. Și nici nu cred că am avut vedenii – deci am dreptul să suspectez că articolul a fost șters.
Mi-a sărit în ochi pentru că întotdeauna, dar întotdeauna un ajutor umanitar duce cu el și spioni, sau și alte mărfuri, sau mă rog… Nu e niciodată numai și numai bune intenții. De ce? Păi pentru că asta e singura cale de acces în țara respectivă în caz de războaie, și deci serviciile secrete și-o însușesc (de nevoie, că asta e). Nu am dezvăluit nimic spectaculos cu asta, nu e nici vreo teorie a conspirației – pur și simplu procedura-standard din manualul de proceduri în politici externe. Mno.
Sigur, la Hayssam chiar nu mă gândisem. Mă gândisem că nah, o fi un mod discret de a le facilita americanilor o excursie p-acolo. Sau un curierat.
Ei bine: ajungând la tema ”politică externă, nivel de manual”, iaca o analiză foarte, foarte plăcut-surprinzătoare și coerentă a jocului politic românesc, cu efectele declarațiilor lui Ponta din ultimele zile. Având în vedere lungimea articolului, s-ar fi potrivit mai bine pentru o lectură de weekend – dar e mult prea actual și mult prea bun articolul ca să mai aștept până acolo.
PS: Știiiiu, știu, România Liberă trece drept presă presidential-friendly, știu. Și că, prin urmare, orice articol trebuie privit circumspect. Știu și asta. Ei bine, na: a se privi circumspect, poftim.
Foarfeca 