Nici n-am abordat subiectul „Snowden” până acuma pentru că… ce să zic nou, ceva ce nu s-a mai spus? Ce să zic nou, ceva ce nu e oricum evident? Să mă revolt la adresa „mișeilor” de la NSA? „Cum e posibil așa ceva??” Să mă râd de incompetența CIA? Să aprob metoda de a-i învrăjbi pe chinezi, britanici și americani între ei, pentru a profita de protecție în Hong Kong? Să remarc viclenia de a merge în Rusia – respectiv, viclenia de a-l primi pe Snowden în Rusia? Sau să îmi dau și eu cu părerea că era evident că băiatu’ o să se înhăiteze cu alde Wikileaks și că o să ia calea Ecuadorului? Și că era evident că n-o să aterizeze nici dracu’ în Cuba, ce mama naibii?? Vai ce remarci originale aș fi putut face!

Dar, dat fiind că telenovela se prelungește, au avut timp să mi se contureze niște curiozități cu privire la tipu’ ăsta – așa, la nivel personal și concret. În afară de faptul că e nevoie de un aluat excepțional și de niște principii zdravene, precum și de un curaj enorm, plus o minte limpede ca să faci ce-a făcut el – respect, jos pălăria – eu mă-ntreb cum se procedează în momentul când te hotărăști să tragi semnalul de alarmă:

  • Suni la The Guardian sau le dai un mail, așa, direct, că vedeți că eu am informațiile astea și vreau să vi le dau? Sau să vi le vând? Și The Guardian zice „da, cum să nu, venim imediat la tine” – sau mai întâi au loc tatonări, verificări, conspirații și negocieri? Dacă da (evident că da) cât timp durează? Cum se începe? Cum se hotărăște cine anume va lua interviul ăla (știind că ulterior va fi cercetat și para-cercetat de CIA)? Și cum dovedești că vorbești pe bune, fără să trebuiască să divulgi tot ce știi?
  • Cât le divulgi alor tăi acasă din ceea ce știi și din ceea ce plănuiești? Probabil că mai nimic, din moment ce sigur le vor fi scotocite viețile de-acum și-n vecii vecilor amin.
  • De unde te informezi despre tratate de extrădare, cum îți faci planul, cu cât timp înainte? Vorbești dinainte cu Assange, îi zici că „bă, am și eu un plan, da’ am nevoie să mă ajutați dup-aia să scap”?
  • Îți pui dinainte bani la ciorap, sau cum îți gândești supraviețuirea pe termen nelimitat? Că poate nu-ți iese să ai protecție diplomatică chiaaaar încontinuu. Iar bani prin conturi la vedere n-o să fii prost să ții.
  • Și, mai ales, cum știi în cine să ai încredere și în cine nu? Dacă tu stai pitit în Hong Kong și vine la tine unu’ zicând că hai că te luăm cu noi în Rusia – de unde știi că nu e un agent CIA sub acoperire? Și nu întreb retoric – ci mă-ntreb efectiv concret, metodic: cum afli, cum determini?

No și de-astea. Chiar urmăresc cu mare interes povestea, mi se pare importantă (dincolo de faptul că e plină de suspans), și evident că țin cu personajul principal, care sper să scape și să trăiască bine, departe de amenințări.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s