Două joburi, trei joburi

Prin prisma celor povestite ieri aici, lipsa de joburi și lipsa de perspective pentru tineri: nu pot să nu observ o oareșce atitudine… să-i zic, blând, „imperialistă”, în cazul britanicilor.

În România, când a venit greul economic în anii ’90, lumea s-a cărat la muncă în Vest. Orice condiții, orice bani, orice, numai să muncească. Nu numai în România, ci în general prin Europa de Est, oamenii nu au avut grețuri în a se mobiliza și a se duce într-acolo unde se găsea ceva de făcut.

Nici cu grecii nici cu spaniolii nici cu irlandezii din zilele noastre nu mi-e rușine, și ăia emigrează masiv înspre tărâmuri mai bune – țările scandinave și spațiul german, în principiu. Bine: unul nu s-ar mișca înspre Polonia sau Cehia, că nu conștientizează că acolo e astăzi the place to be (la fel ca și Croația, Estonia, Ungaria și etc) – dar nah. Tot oferă un contrast față de britanici. Care nu s-ar mișca neam din locșorul lor. Evident, toți speriați și terifiați de potențialele valuri de imigranți dinspre România și Bulgaria, de la anul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s