Simțul olfactiv

După niște ani petrecuți în mediile studențești ale Bucureștiului [mamă cât de pretențios sună – și când te gândești că mă refer la Regie și la Argentin…] a venit inevitabil și momentul când, pe baza experienței acumulate, puteam să depistez un student de la ASE fără nici un fel de indiciu. Mi s-a întâmplat de minim 2 ori în public, și încă de câteva ori în particular [adică doar la mine în cap] așa că nu mă laud degeaba. La fel și cu studenții de la Automatică/ Calculatoare din Poli – dar pe ăia îi depistează oricine oriunde, nu cred că am făcut vreo mare șmecherie. Nu știu dacă acest simț al „mirosului” se conservă ca mersul pe bicicletă, așa că nu știu dacă în zilele noastre aș mai putea repeta performanța.

În schimb n-am stat degeaba de când sunt pe-aici. Observ că începe să mi se dezvolte mirosul pentru absolvenții de științe politice de la FU Berlin. Bine: pot să dibuiesc și un inginer neamț get-beget dacă mi se oferă ocazia – dar, din nou, n-am făcut cine știe ce sfârâială, că pe-ăia-i vede din avion oricine. Revenind însă la floricelele științelor politice neaoșe: cred că se propagă o anumită postură și un anumit limbaj de lemn, ca o nevroză colectivă, care prinde la marea masă a oamenilor [probabil cei mediocri, că masele către medie tind]. Și rezultă o anumită insuportabilitate care… se miroase de la o poștă. Na.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s