Nu demult trimiteam cititorii Foarfecii să-și facă temele și să citească despre Bitcoin, că acuș vine viitorul peste noi și ar fi de rușine să ne ia prin surprindere. În același spirit de pregătire a temelor sper că lumea deja s-a documentat despre imprimantele 3D.

Pentru că nu pot să nu observ cât de înceată și de greoaie poate fi societatea în care ne găsim.

Pentru mulți, imprimanta 3D nici nu există. Pentru și mai mulți, e o țicneală a unora de undeva din Vest (nu se știe exact care Vest, da-n orice caz e foarte departe), o măgăoaie care costă o căruță de bani și care oricum probabil că încă nu e complet funcțională. Plus că e ceva așa de SF încât probabil că în realitate nici nu există. Sau de fapt există, dar numai în laboratoare scumpe, câteva în lume, și oricum e abia în stadiul de prototip, sigur nu poate face încă cine știe ce chestii. (Pentru a sublinia gravitatea situației pe care o descriu: mi-a luat cam 4 secunde să găsesc asta).

Iar asta în condițiile în care lumea nu stă în loc, deja s-au făcut chitări, pistoale, respectiv păpuși după chipuri de oameni reali – toate în 3D. Și cine știe încă câte și mai câte.

La asta mă refer atunci când remarc încetineala societății – și mai ales încetineala conducătorilor, respectiv a legiuitorilor. Dacă lumea ar fi sesizat la timp potențialul revoluționar imens al mașinăriei ăsteia, deja astăzi ar fi fost la ordinea zilei discuțiile despre problemele de etică și de libertate din domeniu.
Poți să-i interzici unui om să-și cumpere o imprimantă 3D? Nu poți. Dar ce faci dacă el își printează un pistol funcțional, după un șablon luat de pe torrente?
Sau nu, hai să nu mergem cu discuția până la chestiuni de-astea de viață și de moarte: hai să ne gândim pur și simplu ce se mai poate face cu așa o unealtă. Dacă acum se poate scana un chip uman și se poate printa o păpușă cu exact acel chip, atunci de ce nu s-ar putea replica… cheia de la casa mea? Cipul de la cardul meu? SIM-ul telefonului?
Sau, și mai inofensiv: ce-o să mai facă IKEA dacă de-acuma fiecare dintre noi o să-și facă vazele și veiozele acasă? Or să se îmbogățească designerii dintr-o dată, lucrând pe șabloane direct pentru clienți?
Și ce facem cu atâta amar de plastic? De unde-l scoatem? Unde-l aruncăm?

Ăsta e momentul unor astfel de discuții, ar fi trebuit deja să înceapă de ceva vreme. Dar în schimb nu văd nici o mișcare. Nici măcar vreo idee timidă în direcția asta.

PS: Da, cu Google Glass lucrurile stau mai bine – dar tot încă departe de ideal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s