Regresia către medie

Mă uitam zilele trecute la documentarul despre Krautrock și nu puteam să nu văd evidența: aceeași situație ca în cazul NSK, ca în cazul Voina, ba chiar și cazul neaoș al Phoenix-ului. Cum apare opresiunea, imediat urmează și contraatacul, reacțiunea, protestul. Iar din protest apare pasiunea, dușmanul comun creează crezuri, opresiunea cauzează solidaritate, și… poate nu e o întâmplare că arta concepută în context potrivnic e mai virulentă, mai originală, mai proaspătă decât finețurile mulcome din democrație. Poate pentru că e mai greu de găsit o direcție de canalizare a efortului atunci când toată lumea te încurajează și te susține indiferent ce-ai face.

Iar asta mi se pare că verifică ipoteza cu regresia către medie: într-o societate unde toată lumea poate fi creativă varianța dimprejurul valorii medii nu e cine știe ce imensă. În schimb, într-un grup în care cele mai multe valori se află undeva sub medie, e automată nevoia de „vârfuri”, de valori semnificativ peste medie, care să compenseze.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s