Mă uit (sau poate: ne uităm) la, de exemplu, sârbi. Că nu se pot suporta cu kosovarii, și treaba e veche și e reciprocă. Ba din cauza religiei, ba din cauza istoriei – antipatia e explicită, și fiecare se simte îndreptățit să-l hărțuiască pe celălat cu argumentul suprem: „da’ și când mi-ai făcut tu mie!…”. Sau, și mai bine, „păi da’ ai tăi le-au făcut alor mei câte și mai câte, acu 1737 de ani!”

În același registru: evreii cu palestinienii, rușii cu georgienii, englezii cu irlandezii – ba chiar și ungurii cu românii, deși la o scară incomparabil mai trivială. Principiul e același, esența e aceeași – la urma urmei se găsește și între galeriile adverse de fotbal.

Doar că în toate cazurile astea avem de-a face cu chestiuni relativ îndepărtate: am învățat din cartea de istorie, am auzit în filme, eventual am și cunoscut pe cineva din acea parte a lumii. Deci înțeleg cum stau lucrurile, dar doar la nivel intelectual, nu și empatic. De-aia pot să mă detașez și să vorbesc despre treburile astea cu capul limpede. Iar așa, la nivel de bun simț și cap limpede, e evident că toate motivațiile astea sunt complet negândite, și reacțiile absolut puerile. Nu vreau să minimizez dramele războaielor lumii – dar să recunoaștem: multe atacuri la asta se reduc, „îți dau ție în cap pentru că faci parte dintre ăia„. Sigur, perfect uman – dar totuși primitiv.

În fine.

Am și eu curiozitățile mele cu privire la un orizont de timp de, să zicem, 50 de ani [plănuiesc să trăiesc bine-mersi până acolo, da].Una dintre ele e să văd dacă și în ce fel se modifică aversiunile astea în timp. Că până de curând eram con-vin-să că singura evoluție posibilă este atenuarea, din lipsă de context și prin schimbarea generațiilor. Și mă gândeam că ipoteza mea e destul de solidă, și că am mari șanse ca peste 50 de ani s-o văd confirmându-se.

Ei bine… nup. Pe scurt: printr-o serie de reacții văzute la cunoscuții de origine cehă, în combinație cu ce-am mai văzut într-un film, m-am întors la cunoscuții de origine cehă cu întrebarea directă „Băi, voi chiar nu vă suportați cu rușii sub nici o formă?”. Iar reacția a ținut loc de răspuns, și mi-a spulberat toată ipoteza. Da, dpdv istoric cehii au o treabă cu rușii, dar mă gândeam că hm… asta e mai prezent în generația părinților mei. Nu în generația mea. Și mai ales nu la oameni cu școală, umblați prin lume, cu relații de mai multe tipuri.

Ei bine, nu… Se pare că antipatiile transnaționale NU se diminuează odată cu schimbarea generațiilor. Măi să fie.
Dar dacă dăinuie – înseamnă că e ceva de capul lor. Însă dacă chiar e ceva de capul – atunci mie de ce mi se par în continuare puerile? Că serios că mă interesează, și am cercetat și m-am interesat, și m-am mai uitat o dată peste fapte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s