Câţi sunt dispuşi (sau măcar le trece prin cap) să continue să cerceteze şi după ce au dat de primul răspuns?

Ştiu că am mai adresat întrebarea asta, dar mă ciocnesc de problema asta destul de des: oameni care s-au confruntat cu o situaţie, i-au găsit repede o explicaţie, şi nici nu le trece prin cap să se îndoiască de ceea ce au găsit. Sau măcar să mai ţină un ochi deschis, pentru cazul în care poate-poate nu e fix aşa cum li s-a părut.

Un tip e gras. Clar e de la hamburgeri şi pizza, n-are cum să fie o problemă de sănătate. Gen, retenţie de apă, recuperare după operaţie de cancer… de-astea.

O tipă e nervoasă. Clar e în SPM, n-are cum să aibă dreptate să fie nervoasă.

Un vecin nu m-a salutat. Sigur are ceva cu mine, imposibil să fi fost doar adâncit în gânduri.

Un coleg era îmbrăcat ciudat în metrou. Sigur e ceva în neregulă în mansarda lui, imposibil să fi fost în drum spre o petrecere tematică.

Un amic întâlnit întâmplător are în casă un ziar de extremă stângă. Aha!, comunistu’ dreacu’! N-are cum să fi primit ziarul de la cineva, sau să-l fi citit de curiozitate, sau să-l fi folosit pentru şters geamurile.

… Şi tot aşa. Că na: e simplu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s