Reviste

Apropo de autoritatea cuvântului scris: nu am mai citit reviste de foarte, foarte multă vreme. Am avut şi eu, ca tot omul în preadolescenţă, perioada Bravo şi Popcorn, apoi Cosmopolitan şi ce mi se mai părea mie relevant sau interesant la momentul ăla. Mna.

După o lungă pauză (datorată printre altele şi exploziei de conţinut gratuit online) am avut o aventură, scurtă dar intensă, cu Der Spiegel: formator de opinie, conţinut quality care nu se găsea pe net, idei, dezbateri, explicarea lumii în care trăim, înţelegerea politicii, economiei şi societăţii. Intensă legătură pentru că eram foarte interesată de tot ce scria acolo, citeam absolut fiecare rând. Scurtă pentru că… după câteva săptămâni a devenit obositoare: nici nu apucam să citesc tot, şi deja apărea numărul următor cu încă un munte de informaţii noi care se revărsau pe deasupra. Totul interesant, totul important, totul competent, totul premium – numai că nu mai puteam face faţă. Asta într-o vreme când chiar aveam timp. Acum nu aş mai avea timp nici pentru The Economist: subţirel, numai câteva foiţe pe săptămână.

Deci am ajustat aşteptările la realitate şi m-am hotărât că prefer să mă limitez la ceea ce chiar pot să fac: mai bine mai puţin, şi din mai multe domenii. Decât să mă ambiţionez să citesc o singură revistă pe săptămână, din scoarţă-n scoarţă – mai bine articole din mai multe surse. Că e bun şi der Spiegel, şi The Economist – dar mai există şi The New Yorker, şi The Verge, şi Decât o Revistă, şi Rolling Stone, şi Digg, şi Handelsblatt, şi Fokus, şi Arts and Letters Daily, şi LA Review of Books, şi Contributors.RO, şi…. multe, multe altele. Toate oferă online mai puţin conţinut decât în versiunea print (că na, aşa stau lucrurile în zilele noastre) – dar dacă ar fi să iau versiunile print la toate astea… ar trebuie să mă las de serviciu, de viaţă socială şi de alte hobby-uri. Plus că arde la buzunar.

În schimb am descoperit cu plăcere că se poate şi altfel: Philosophie heute. Un număr costă, ce-i drept, de două ori mai mult decât un număr din alte reviste – dar apare doar o dată la două luni, iar reclamele… sunt imperceptibile. Două luni sunt suficiente pentru a putea citi în linişte, fără grabă şi fără a fi copleşit – pentru că e revistă serioasă, cu conţinut de calitate, fără să fie însă exagerat de ştiinţifică. Na, că doar de-aia e revistă la chioşc şi nu publicaţie universitară.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s