De raportul MCV cu libertatea presei. L-am citit şi l-am băgat la cap, numai că-ntre timp a intervenit România şi Bucureştiul de care ziceam, şi n-am mai apucat să scriu despre el.

Pentru cine chiar a avut curiozitatea să-l lectureze, cred că suntem de acord că tot raportul e un exerciţiu de limbaj politic măiestrit, care se traduce simplu prin „sunteţi varză”. Şi, ce-i drept, la indicatorii pe care i-a stabilit UE pentru Raportul său de Cooperare şi Verificare… da, România a făcut progrese modeste. Nu poţi să spui că raportul ăla n-are dreptate. De exemplu, personal tare m-a uns la inimă faptul că cineva din exterior e suficient de treaz şi nu s-a lăsat orbit de valurile de arestări pe cazurile de corupţie din politica la nivel înalt: raportul recunoaşte şi apreciază aspectul ăsta, dar nu scapă din vederă că totuşi continuă o linişte suspectă pe linia marilor contracte cu statul. Mbon.

Dar să revenim la ceea ce ne interesa de la bun început: chestia cu libertatea presei.

Singurul paragraf de interes în în privinţa asta este următorul:

The Commission would also like to draw attention to the role of the media. There have been numerous examples of the media exercising pressure on the judiciary, as well as particular doubts whether the National Audiovisual Council is proving an effective watchdog. The situation suggests the need for a review of existing rules, to ensure that freedom of the press is accompanied by a proper protection of institutions and of individuals’ fundamental rights as well as to provide for effective redress.

În speţă, afirmaţia aia cu presiunea media asupra juridicului (că-n rest am priceput unde bate: scandalurile cu emisiuni groteşti, care s-au întâmplat tocmai pentru că nu are nimeni nici o frică de CNA). Aia cu presiunea asupra juridicului… pîf., aia e o greşeală. Îmi pare rău s-o spun, dar, oricât de bine aş înţelege de unde vine ideea asta din raport şi la ce se referă, aşa o greşeală de tact e impardonabilă la acest nivel.
În primul rând, nu poţi să spui că „numerous examples” fără să şi împărtăşeşti, imediat, câteva dintre acele „numerous examples”.
În al doilea rând, sunt chiar convinsă că remarca asta a apărut în urma foarte multor plângeri din partea organelor juridice româneşti. Chiar dacă urmăresc de fapt foarte puţină presă românească, ştiu cum arată un efort mediatic concertat de decredibilizare a unei instituţii – deci nu mă miră că există plângeri pe la UE.

Dar: o fi mass-media foarte decentă şi o avea destul respect şi ţinută în, să zicem, Belgia; poate că în „ţările occidentale” nu s-ar întâmpla genul ăsta de mizerii, sau poate nu aşa vulgar şi zgomotos. Poate că aşa o fi, nu ştiu. Dar ce e sigur e că genul ăsta de deferenţă nu e definită prin legi. Nu legislaţia face presa serioasă, deci nu legislaţia trebuie s-o corecteze dacă a devenit neserioasă.

Şi toate astea nu scuză în aaaabsolut nici un caz greşeala asta şcolărească, de a face loc cu mâna ta proprie la atâta interpretare şi indignare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s