Trebuie să precizez că, în vreme ce gătitul m-a preocupat de ceva ani, nu l-am pus niciodată în prim-plan şi nu l-am făcut musai un subiect de conversaţie. Pentru că… nu ştiu, pur şi simplu mi s-a părut ceva de la sine înţeles, dar şi oarecum privat. Încă şi acuma am impresia că vorbitul excesiv despre mâncare este pe undeva nelalocul lui: e până la urmă o nevoie de bază, şi, aşa cum nu vorbim cu lux de amănunte despre plăcerile somnului, cu descrieri amănunţite despre senzaţiile de la bordel, sau cu maximă acurateţe despre procesul de respiraţie… nu văd de ce ar trebui să stricăm balanţa şi să ridicăm mâncatul la rang de religie.

· Bănuiesc că se-nţelege că nu sunt împotriva plăcerilor gastronomice, ci doar vreau să stabilesc un echilibru de bun simţ ·

În fine.

Recent însă a venit vorba despre gătit şi despre mâncare mai adesea decât de obicei. Mai ales despre gătit. Ei bine, şi am avut ocazia să observ, foarte amuzată, cum fiecare – dar fiecare ! – om care se preocupă cu bucătăritul… atunci când ia cuvântul pe acestă temă… are aerul de „staţi aşa că că spun eu cu se face„. Aerul de a fi cel mai competent din încăpere. Aerul că îi ascultă răbdător pe toţi ceilalţi, sărmanii începători care trebuie încurajaţi, dar de fapt el e depozitarul artei şi a meşteşugului în forma cea mai rafinată. Zic „el” pentru că aşa e limba română, nu mă ajută cu ceva mai impersonal – dar în realitate se aplică şi la femei şi la bărbaţi în egală măsură, indiferent de vârstă sau de statut social. Care cum a făcut o dată-n viaţă ceva mai complex decât o omletă, deja începe să se dea expert.

Şi na. De obicei îi aplauzi, că doar asta cerşesc. De multe ori se întâmplă ca întreaga bravadă să fie doar o figură de marketing, şi de fapt produsul final din farfurie să fie departe de rezultatul anunţat al unei mâini sigure şi experimentate. Şi de multe ori vezi cum, în conjuncturi sociale bazate pe mâncare, e ca-n „Hainele cele noi ale împăratului„: toată lumea ţine isonul bucătarului expert. Cu greu se găseşte câte unul care să fie într-atât de… miserupist încât să nu aibă o problemă în a striga că împăratul e, de fapt, gol-puşcă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s