Oamenii şi lumea largă

Fără vreun motiv aparent mi-am adus aminte de o tipă. Nemţoaică, din Germania profundă, un orăşel de undeva de prin sudul Bavariei. Care insista la un moment dat pe ideea că ce important e să ieşi să cunoşti lumea, să vezi că în alte locuri, alţi oameni trăiesc altfel decât tu şi cu vecinii tăi. Că ce important e asta pentru deschiderea orizonturilor şi pentru înţelegerea lumii. Până aici, nimic greşit, perfect valabil. Într-adevăr, aşa e: până nu ieşi de sub clopotul de sticlă n-ai cum să capeţi perspectivă, n-ai cum să vezi întregul mare mecanism care este lumea, cunoşti doar rotiţa aia singură din care faci tu parte – şi, în mod eronat, îţi menţii impresia că aia e tot. Cum ziceam: perfect în regulă.

Până am aflat că marele şoc cultural din care a învăţat ea lecţia asta a fost… o şedere de 3 luni în… wait for it… Poznań.

Pozna%C5%84,%20Stary%20Rynek%20(3)Pentru cine nu ştie, Poznań e un oraş comparabil cu Clujul – puţin mai mare, însă mai puţin important în rangul intern al Poloniei (sunt altele mai breze decât el), cam la fel de vechi, cu bonus pentru faptul că n-are ţigănie (în ambele înţelesuri ale cuvântului). Fiind aci, la o azvârlitură de băţ de Germania, având şi istorie sub ocupaţie germană, şi fiind Polonia oricum foarte germanofilă… influenţele sunt foarte clare. Iar în cazul ăsta „influenţă” e un eufemism pentru eforturile de imitare.

Să ne întoarcem aşadar la fata noastră, care a avut în viaţa ei o singură ieşire din ţară către Est, şi aia încă în sfera cea mai safe. Şi care povestea, cât se poate de serios, că diferenţele culturale se găsesc la tot pasul, fac parte din absolut toate aspectele vieţii. Că uite, sunt ţări în care lucrurile nu funcţionează ca acasă, în Poznań de exemplu tramvaiul e posibil să aibă plăcuţa cu destinaţia… răsturnată! Sau să nu meargă în direcţia în care zice plăcuţa cea răsturnată! Ca să nu mai spunem că nici nu circulă după un orar foarte fix. The horror! Îţi dai seama?

Şi na. Ca ea or mai fi destui. Iar întrebarea care se pune este ce-or fi crezând oamenii ăsştia, săracii, despre restul lumii? Parcă începi să înţelegi de ce preferă să exploreze China, India, Tailanda (e o modă acuma cu Orientul Îndepărtat): în cazul ţărilor ăstora e clar că totul e altfel. Şi atunci e mai simplu să-ţi setezi creierul pe modul „totul e altfel” şi să iei lucrurile aşa cum vin. În vreme ce Europa de Est se prezintă ca şi cum ar fi „la fel” sau „foarte aproape la fel” cu Occidentul – ceea ce, la nivel global, chiar aşa şi este. Confuzia apărând, aşadar, în momentul în care neamţul de rând (şi nu numai nemţii, dar în exemplul de faţă cu asta lucrăm) găseşte nişte prăpăstii care pentru un estic reprezintă doar o mică diferenţă. Cine s-ar gândi că o plăcuţă de tramvai ar putea declanşa un şoc cultural?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s