Am chef de plimbare

Există două sezoane pentru turism: iarna şi vara. (Primăvara şi toamna sunt bune pentru city-breaks, care şi alea sunt turism, însă nu ceea ce mă interesează pe mine). Şi, cu astea două sezoane, există două grupe de destinaţii: destinaţii de vară şi destinaţii de iarnă. Hai că nu spun nimica nou: poţi să mergi iarna în Sicilia, dar sigur n-o s-o trăieşti la adevăratul potenţial. La fel, poţi să mergi vara în ţările scandinave, dar pierzi un anumit element al vieţii de acolo. Plus că… s-or fi bucurând groenlandezii vara de cele câteva grade peste zero pe care le au – dar pentru mine n-ar fi decât un peisaj anost, de care am mai văzut, plus o temperatură mediocră, neplăcută. Pentru că sunt culturi marcate de frig, şi sunt culturi marcate de căldură.

Aşa că visurile de călătorie pentru iernile în care n-o să mai fiu legată de oraş… se îndreaptă către Nordul şi către Estul îndepărtat, după cum urmează:

100

Că tot am dat de gustul tururilor terestre de anvergură: o idee uşurică şi civilizată ar fi înconjurul Mării Baltice. Din oraş în oraş, din capitală în capitală. Culmea e că nici măcar calculatorul Google, care mă informează prompt şi asupra costurilor benzinei asociate cu planul de pe hartă, nu livrează vreo sumă astronomică.

*

300

Varianta mai serioasă (şi mai palpitantă) a aceluiaşi circuit ar lua-o prin Laponia, hăt sus până tocmai în Tromsø, care cică e cel mai nordic oraş de pe glob după Murmansk. Au şi o universitate, viaţă culturală înfloritoare, sigur este ce vedea acolo. Şi dup-aia na: în jos via Trondheim, Bergen, Stavanger, până la Oslo. Bine, ştiind din experienţă cam cât e de scumpă Norvegia, turneul ăsta n-o să poată avea loc prea tare curând.

*

200

Şi, în fine, dacă tot vrem să trăim iarna aşa cum se cuvine, probabil că un drum până la Irkutsk ar acoperi nevoia asta aşa, cât pentru câţiva ani. Iar pentru ca civilizaţia să se deruleze coerent prin faţa ochilor, călătoria ar trebui musai începută de la Sankt Petersburg. De aici până la Moscova cu un Intercity ceva, iar de-acolo cu Transsiberianul, evident. Care, după cum mă informează internetul, n-ar avea nevoie decât de vreo 80 de ore până la destinaţie (preţul fiind, mă scuzaţi, derizoriu). Avioane de întoarcere or exista pentru înapoi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s