I.
DA. Ieşim în stradă când suntem nemulţumiţi. Ieşim în stradă când vrem să-i tragem de mânecă pe legiuitori şi pe guvernanţi. Protestăm, că de-aia avem statul de drept. Just. Ăia de la vârf au o opinie, iar dacă uneori opinia e complet aeriană atunci e cazul să le atragem atenţia. Cum ar fi, de exemplu, în cazul referendumului de astă-vară din România: frate, pleacă!
Bă da’ gata! (Mă refer la protestele din UE, alea anti-austeritate). Care-i ideea şi care-i beneficiul? Sincer acuma: toată lumea ştie deja şi s-a aflat că e criză. Că toţi o ducem greu. Că măsurile de austeritate sunt neplăcute. Dar care-i beneficiul dacă oprim ţara o zi întreagă? Care-i beneficiul dacă ne ciomăgim zilnic în faţa Parlamentului? Bă: protestăm deja de 3 ani, nimic nu s-a schimbat. Dă-o dracului de treabă, n-are cum să fie asta soluţia!

II.
DA: e criză, nu-s bani, toată lumea e strâmtorată. Toate guvernele se împrumută, FMI-ul & Co. fac legea prin Europa. Şi, pentru acordarea împrumuturilor, cer garanţii şi cer austeritate. Şi guvernele taie din cheltuieli, că aşa li s-a impus. Asta e varianta oficială, explicaţia vehiculată în privinţa stării actuale prin EU – cea care pare de bun simţ şi pe care vreau să o cred.
Şi cred că toată lumea ar accepta-o dacă ar vedea că e pe bune. Dar nu ai cum să o iei în serios dacă vezi că ţie ţi s-a tăiat salariul cu 25%, iar alte sectoare au rămas neatinse. Vezi că se dau afară oameni care nu merită să fie daţi afară – în vreme ce paraziţii sociali, şmecherii şi pupincuriştii continuă să prospere. Tăieri masive de salarii la profesori, concedieri la spitale… bă da’ cum de nu taie nimeni bugetul armatei? Înţeleg: NATO, Afganistan, chestii – dar avem atâtea avioane vechi şi tancuri pe care nu le foloseşte nici dracu…  Şi cum de n-am auzit să se dea afară popi? (că şi ăia tot bugetari, nu?). Deci nu aşa: ori austeritate pentru toată lumea, ori… hai să ne hotărâm ce facem.

III.
Ok. Tai 25% la bugetari, dai afară oameni pentru că restructurezi nu-ştiu-ce, şi motivezi asta cu cerinţele impuse de FMI & restul. Bun. Uite: eu, cetăţean, vreau să te cred. Nu ţin musai să ies în stradă, să mă cotonogească jandarmii. Vreau să pun umărul la mai-binele ţării, şi pentru asta sunt gata să strâng cureaua. Dacă toată lumea stânge cureaua, desigur.
Dar arată-mi pe hârtie. Explică-mi alcătuirea bugetului. Explică-mi unde se duce fiecare leu: şi, când oi vedea singur cum stau treburile, poate oi ajunge singur la concluzia că „da frate, chiar trebuie tăiat de la administraţie, altfel nu iese”. Nu de alta, dar învăţământul are vreo 4% din bugetul de stat (dacă nu mă-nşel). Dacă de aici e vital să tăiem 1%, atunci cât ne-ar aduce să tăiem 1% dintr-un calup mai mare? Da chiar de fapt: cum e alcătuit bugetul de stat? Unde se duc feliile mai mari, de 10%? De 20%? De ce nu se taie de acolo?
Poate dacă lumea ar vedea că – să zicem – 11% din buget se duce pe ţinerea în viaţă a Tarom-ului, sau a Oltchim-ului, sau restul rudelor… poate s-ar revolta, poate s-ar genera discuţii, poate s-ar mişca ceva.
Evident, ar ieşi la iveală combinaţiile şi şmecheriile. Asfaltările şi bordurile pe bani publici. Posturile artificiale pentru paraziţi prin parlament şi prin primării. Na. Asta e.
De fapt de-aia nu se poate lua în serios vreo reformă de-asta: că toată lumea suspectează că de fapt sunt bani, doar că se duc pe unde nu trebuie. Pe drept.

IV.
Păi şi TVR-ul? Ce face? În afară de a mânca bani publici? De ce nu informează lumea? Ăsta ar fi un bun moment să înceapă să informeze. Să explice la cetăţeni: uitaţi, în emisiunea noastră săptămânală „Bugetul” ne ocupăm de fiecare felie a banilor publici. În episodul de astăzi: banii de pensii. Câţi sunt, de unde vin, unde se duc, cum se face împărţeala, care-i grila, tot-tot. Aşa o emisiune ar avea o audienţă de mama focului.
Chiar dacă ar reprezenta, evident, punctul de vedere al statului (cum e şi normal, fiind televiziune de stat), tot ar fi excelentă emisiunea. Orice informaţie e mai bună decât nici o informaţie. Pentru că, chiar dacă ar fi greşită informaţia sau eronată opinia, măcar ar genera o contraopinie sau o corectare a greşelii. Tot mai bine decât nimica.

Vorbesc despre România cu toate că mă refer la toate ţările, mai ales la acelea unde sunt momentan probleme cu banii (şi unde nu-s?), şi în special la acelea unde se protestează masiv. Grecia şi Spania în prim-plan.

V.
Când oamenii protestează „împotriva austerităţii” e clar că sunt amatori. Că nu le e prea clar ce anume exact vor de la viaţă. Ca atunci când parcă te doare ceva dar nu ştii exact ce – ştii numa atâta: că nu ţi-e bine, şi ce vrei să-ţi treacă instantaneu. Şi de-aia plângi şi urli şi dai din picioare ca un copchil mic. „De tse nu vine? Eu vreau să vie!”
Dacă te duci la protest cu pancarte şi sloganuri „Nu mai tăiaţi salariile!”, „Austeritatea e moartea!”, sau desene de nivel de grădiniţă… n-o să fii decât înduioşător. Poate o să fii arătat şi la televizor. Dar atât: cu cât e mai ambiguu şi mai generalist sloganul, cu atâta eşti mai degeaba pe-afară.
Mergi, dom’le, cu cerinţe clare, cu chestii făcubile, cu propuneri de bun simţ. „Jos Băsescu!” e o propunere de bun simţ. „Vrem să ni se explice bugetul” e o propunere de bun simţ.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s