Singurul care ştie

Când schimb metroul pentru serviciu am, pe peronul de pe care mă pornesc, un afişaj care-mi arată în câte minute ajunge metroul către care mă îndrept. Aşa, ca să-mi fac o idee dacă am timp să mă opresc pe parcurs la patiseria din coridorul de legătură sau la bancomat. Şi-am descoperit că cei de la monitorizarea traficului (sau cine s-o fi ocupând de afişajele alea) mint cu neruşinare: dacă trenul următor trebuie să apară în 1 minut, ei afişează acolo 6 minute. Adică ora de sosire a următorului tren de după următorul.

Acuma… eu înţeleg că se doreşte evitarea îmbulzelii, a alergăturii demente între staţii, a îmbrâncelilor şi a accidentelor. Numai că na: în fiecare dimineaţă se găsesc 2-3 care ştiu şmecheria şi încep să alerge. Şi arată cel puţin bizar cum, dintr-o masă de oameni care ies liniştiţi din tren, câţiva indivizi încep brusc să se grăbească de parcă ar fi loviţi de streche.

(Mbine, bizareria momentului e apoi compensată din plin de satisfacţia de a fi avut dreptate şi de a prinde conexiunea care trebuie)

Lasă un comentariu