Ce ziceam că mă apuc să răbufnesc pe-aicea despre muncă? Ei bine, poftim: pot s-o fac chiar azi!

Constat că anii petrecuţi în domeniul HR, combinaţi cu anii petrecuţi printre politologi… mi-au generat o alergie inexplicabilă la mâţâială. Şi nu, nu spun vorbe goale aici – pur şi simplu mi se închid urechile şi mi se rupe filmul. Azi, de exemplu, a trebuit să particip la o prezentare. Susţinută de o piţi miorlăită, care condimenta fiecare propoziţie cu un „hi-hi-hi”. Decorativă fata, nimic de zis, şi povestea ea frumos acolo – dar mă uitam şi eu prin sală, să văd câţi o iau în serios. Lumea „lua noţiţe” pe tablete sau pe smartfoane, toţi concentraţi, nimeni nu dormea. Iar când fata se întorcea cu spatele toată prezenţa masculină îi evalua fundul. Şi cam asta. Mi-am băgat picioarele şi m-am apucat să „iau şi eu notiţe” pe caiet: mi-a ieşit un buburuzoi, un stup de albine, un peisaj rustic şi un joc de tetris.

Ceva e fundamental greşit în modul de funcţionare al firmelor ăstora, dar şi a lumii în general. Te uiţi la nivelurile de autoritate, la distribuţia veniturilor, la „generarea de plus-valoare” (cum se spune aşa frumos în limbajul corporatist) – iar apoi te uiţi la oamenii din schemă. Şi nu… nu se pupă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s