Pentru cine nu ştie, hai să explic acuma cu subiect şi predicat care mi-i ocupaţia, că e parte importantă din viaţa-mi cotidiană pentru încă o perioadă, şi presimt că o să am nevoie să mai povestesc (răbufnesc) despre asta şi pe blog. Iar dacă nu clarific de la început cum stă treaba mi-e că rămâne lumea (doamne-fereşte!) confuzată.

Povesteam acu multă vreme că aria mea de interes e managementul sustenabil – şi, venind eu din zona ingineriei energetice, se cam înţelege pe unde mi-am delimitat şi aria de expertiză. Teoretic aş putea să „fac curat” şi la o fabrică de ciorapi – dar cel mai şi cel mai bine mă simt în domeniul energetic. Viaţa e însă ciudată, şi ne mai scoate în cale opţiuni neaşteptate – aşa se face că am acumulat, fără să-mi dau seama, destul de mult habar despre industria feroviară.

Una peste alta deci: mi-am pus în cap să-mi obţin titlul de master (în urma unui studiu prelungit, presărat cu abateri, răzgândeli, necazuri şi experimente), mi-am găsit o firmă la care să-l scriu (deh!, scrisul la bibliotecă nu este plătit), mi-am suflecat mânecile şi… de o lună cu asta mă ocup. La o firmă de – ce să vezi? – construcţii de trenuri. Unde fac un studiu de impact al strategiilor de dezvoltare sustenabilă.

Sună bombastic, ştiu. Pentru că aşa sună tot ce vine din sfera managerială – nu-mi dau seama de ce. E doar un alt limbaj de specialitate, ceva mai accesibil decât acela pur tehnic. Ce nu e accesibil e o bază mai de Doamne-ajută pentru ceea ce mi-am propus să fac: instrumentele de măsurare sunt puţine, vagi, încă necoapte. Ca să nu mai spun că multe chestii nici nu pot fi măsurate. Şi, aşa cum se întâmplă peste tot în afara ştiinţelor exacte, toată lumea are o părere. (Dacă ar exista deja instrumente maturizate, established cum se spune, atunci nimeni nu ar mai comenta atâta – dar nu e cazul). Şi, dacă toată lumea are o părere, eu am cu atât mai mult material de lectură. Şi nu se mai termină: de fix o lună citesc sistematic, în fiecare zi – şi cu cât sap mai adânc, cu atât îmi fac mai mult de lucru.

Dar astăzi e o zi istorică. S-au conectat nişte sinapse, au făcut click nişte informaţii, s-au aliniat nişte astre… şi am făcut primul pas în scrierea exposé-ului. Adică o scurtă prezentare a lucrării, a ceea ce mi-am propus să fac, ipotezele cercetate, metodele, precum şi un plan de bătaie. Decent, zic: coincide cu planificarea pe care o făcusem pentru mine. Deja mă temeam că-mi depăşesc taman primul termen.

Ăsta e un articol scris fix în spiritul recentului „Blocajul scriitorului„: dacă nu scriu exact despre chestiile care mă preocupă în prim-plan acuma, nici nu-mi pot muta mintea către alte fleacuri cu care să fac divertisment pentru cititorii Foarfecii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s