În aceeaşi categorie cu indignarea umoristică despre limbile străine stă – ba chiar cu o treaptă mai sus pe scara prostului gust – superioritatea imigrantului în ţara gazdă. Zic anume imigrant pentru că omul, dacă e doar turist, tinde să vadă mai mult părţile bune, părţile mai bune faţă de ţara de origine. Un român turist în Germania va fi impresionat de curăţenie, va admira oraşele vechi, va ofta amar că „de ce nu poate circula şi la noi tramvaiul la ore fixe?”… şi altele asemenea. Şi nu numai în Germania: orice român ieşit în Vest observă şi comentează diferenţele. În paranteză fie spus, nu mă încântă monologurile astea despre Căpitanul Evident, prefer să le evit, mi se par pierdere de vreme – şi oricum nu mă prea împac cu optica „mai bine – mai rău”, cred că în multe cazuri ar fi mai potrivită optica mai simplă a lui „altfel”.

Dar totul se schimbă radical atunci când turistul devine imigrant. Şi trebuie să trăiască viaţa de zi cu zi în noua ţară. Să se adapteze unui nou sistem, unui nou mers al lucrurilor, unui nou stil de muncă şi unei noi societăţi. Să vezi cum apar imediat comentariile despre cum „la noi” e de fapt mai bine. „La noi” însemnând efectiv orice ţară, dar eu o să mă refer în continuare la România şi la români pentru că aici am „expertiza” necesară. La noi petrecerile sunt mai vesele, la noi mâncarea e mai bună, la noi sunt magazine deschise duminica, la noi fetele sunt mai frumoase, la noi vecinii sunt mai prietenoşi, la noi… totul e altfel şi mai bine. Fără filtre critice, fără discernământ, tot timpul pe sustemul binar al lui „mai bine versus mai rău”. Nu intrăm acuma în explicaţia complexului de inferioritate sau a nevoii de apartenenţă sau a nevoii de recunoaştere sau alte fenomene psihologice din contextul ăsta.

Iar dacă se strâng mai mulţi de aceeaşi naţie la un loc – atunci cu atât mai tare curge şuvoiul. Nu generalizez, desigur – în general oamenii cu orizonturi mai largi, oamenii mai educaţi şi mai experimentaţi nuse vor lansa în comentarii de-astea de coafeză. Dar tendinţa există – mai ales la oameni mediocri, şi mai ales în grupuri.

Ideea postării (de fapt nevoia) mi-a venit ieri la masă, când mi-a sărit ţandăra cu nişte sud-americance care erau şi ele de puţin timp în Germania (respectiv la firma asta) şi comentau despre cum nu e aşa uşor să obţii favoruri personale la nemţi, că ce frustrant e asta, şi că tare greu e să-i înveţi pe nemţi să fie mai „latino” în business. Şi ăsta nu e un discurs nou, l-am mai auzit de un milion de ori, într-o formă sau alta, de la toţi meridionalii şi sud-americanii pe care îi ştiu.

Nu mi-am propus să comentez aicea dacă a fi „latino” în în muncă e mai bine sau mai rău – observ şi comentez doar superioritatea asta de neam prost. Vii într-un loc unde nu te-a chemat nimeni, într-un sistem care totuşi te primeşte şi te tratează destul de echitabil, şi tu începi cu criticile de ţoapă. Iar pe deasupra criticile, ce să vezi?, sunt de o enormitate cutremurătoare! (practic, te plângi că nu există corupţie…). Bravo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s