Așa. M-am lăbărțat data trecută cu introducerea și nu am apucat să ajung la subiect. Ziceam că, pe măsură ce distanța fizică față de o țară crește, cu atât scade numărul de stereotipuri cunoscute despre acel popor, și în același timp scade și intensitatea sentimentelor – fie ele de simpatie sau nu – față de respectiva nație.

[Poza aia din manualul de-a II-a era de 1000 de ori mai frumoasă și mai romantică. Am căutat-o de-am murit, asta e tot ce-am găsit]

Iar chestia cu bulinele era o abstractizare, o situație pur teoretică, o evidentă simplificare. În realitate situația diferă de la țară la țară, de la continent la continent, etc. Dar ce-am descoperit acu’ recent legat de România e că intensitatea percepției în străinătate NU scade odată cu creșterea distanței, ci percepția se modifică de-a binelea. Dacă pui un neamț, un palestinian, un italian și un albanez să discute despre România… n-or să ajungă la nicio concluzie. Trecând dincolo de stereotipurile de bază, alea care-s valabile în toată lumea: Dracula, Nadia și Ceaușescu.

Nemții văd în România încă țara în care trimiteau convoaie de ajutoare după Revoluție, respectiv orfelinatele alea. Inspirăm milă și compasiune. Pentru palestinieni în schimb România e țara unde s-au școlit inginerii și medicii în anii ’70-’80. Oricine are o rudă sau un vecin care a studiat în România, și care încă povestește cu mare plăcere despre România. Inspirăm simpatie. Asta în contradicție cu italienii, care ne știu [mai nou] de hoți și de țigani, și cărora le inspirăm scârbă. Și, fenomenal, am aflat că pentru albanezi România e centrul de influență al secolului 19, Bucureștiul alături de Viena în materie de politică, idei, cultură. Mi-a zis-o zilele trecute un kosovar. Pentru albanezi inspirăm, se pare, admirație. No ca să vezi!

Mai aveam o teorie cu împărțirea stereotipurilor pe generații, dar nu mai am chef s-o dezvolt. Poate altă dată. Atâta doar că, conform teoriei ăsteia, dacă nu apare vreo personalitate marcantă și/sau un eveniment deosebit… prevăd că rămânem cu țiganii de gât până în anii 2030.

A, poza a găsit-o Google pe Deviantart la ăștia.

2 gânduri despre “Identitatea în toate direcțiile (II)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s