Am găsit și eu duda asta pe la știri zilele trecute, și am zis s-o dau mai departe. Atunci când moare un om, pe piatra de la căpătâi să se instaleze un cod QR, cu care toți doritorii să poată afla despre decedat tot ceea ce e pus la dispoziție în acest scop: poze, povestiri, filmulețe, etc. O idee pe cât de simplă pe atât de binevenită, zic.

Îmda, știu: sunt mulți pe lumea asta care s-ar feri, bulversați că „nu se cade”. Fără să știe nici ei tare bine ce anume e așa grav în treaba asta. Asta e, pe undeva, la fel cu înțelegerea primitivă a tradițiilor de Crăciun [spre exemplu]. Ideea era, mai ales în vechime, să se pună pe masă ce aveau oamenii mai bun la dispoziție. Întâmplător, în Europa Centrală bunătățile-standard includeau turtă-dulce, în Europa de Est era mult porc, și așa mai departe. Na, între timp toate astea au devenit „tradiție”, și noi le aplicăm pentru că ne plac, pentru că ne aduc aminte de copilărie, pentru că se potrivesc cu imaginea pe care o avem despre Crăciun – orice motiv e valabil. Dar asta nu înseamnă că un tort de cireșe sau o rață cu portocale ar fi de neacceptat. Că ideea e să sărbătorim, adică să ne oferim ocazia de a mânca ceva deosebit.

Așa și cu codurile QR: să nu uităm care e scopul principal al pietrei de căpătâi, și anume să ofere niște minime informații despre cel decedat. Dacă am prins vremurile în care informațiile astea pot exista și în format .jpg sau .mp4… atunci oferirea lor în acest fel se înscrie perfect în definiția pietrei de căpătâi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s