Știți domniile voastre ce este asta?

 

Pentru cine nici nu știe, nici nu are chef să treacă pe la Google Translate, asta e o somație de plată pentru… download ilegal. De la o firmă pe bune, cu contract pe bune, cu avocați pe bune. Deci nu mai e un mit urban treaba cu pedepsele pentru piratare. Suma cerută pentru „Melancholia” este destul de piperată [însă nu imposibilă] – iar calea de scăpare e completarea unei declarații gen „promisiune solemnă” de a nu mai downloada nimic niciodată. Asta e o soluție care merge o singură dată, scapi de plată dacă te obligi să nu mai faci, dar dacă îți încalci promisiunea… vai și-amar de capul tău. Cel puțin așa te amenință avocații. Că mai e și o altă cale de scăpare, și anume angajarea unui avocat care să reformuleze acea „promisiune solemnă” în așa fel încât să nu fii nici legat pe viață prin ea, nici să nu mai poți fi tras la răspundere pentru alte fapte din trecut. Iar avocatul ăla e o investiție mai avantajoasă decât plata amenzii. 

NU am de gând să-mi exprim părerea despre download, despre industria filmelor și a muzicii, despre legislație și despre cine pică de fraier aici. Cred că e de la sine înțeles, așa că n-are rost să mă lansez în perorații inutile.

Dar să revenim la chestiunea în cauză. Căutând pe net care-i treaba cu somațiile astea, am constatat că există zeci de birouri de avocatură care au contracte cu câte o casă de producție/ distribuție, și vânează tot ce ține de acea firmă. Sony Music, sau Universal Music, sau Columbia Pictures sau care-o fi. Faza amuzantă e că există birouri cu mandat de „vânătoare” pentru firme… din industria porno. Există bloguri pe care tot apar cele mai recente titluri date în urmărire, și acolo vezi: „The Artist”, produs de…, dat în urmărire în rețelele P2P din data de…, de către firma…; „Nebune și fierbinți în Mallorca”, produs de…, dat în urmărire la data de…, de către firma…”. Etcetera.

Și na, nu pot să nu mă-ntreb: mă, cât de loser tre’ să fii ca avocat, să te prezinți în viață cu marea realizare de a fi vânat descărcătorii de porno? Pe bune acuma: cum te simți tu, așa ca om, jubilând că l-ai prins pe nea Costică cu fapta comisă, și i-ai mai și trimis acasă o somație în scris – o scrisoare cu ton oficial, în care-l conjuri să plătească 453561€ pentru descărcarea ilegală a fișierului „Aventuri perverse”. Nu zic că e critic să primească omul la ușă o asemenea scrisoare, fără să știe dacă responsabil e soțul/ soția, fiul/ fiica, sau cine altcineva. Asta e o neplăcere ultra-nemeritată. Da’ mă tot gândesc la avocații ăia: nu pe bune, te simți realizat în viață, lumea e un loc mai bun datorită vigilenței tale? 

Revenind însă la oile noastre – respectiv la Melancholia mea – o să mai scriu pe aici cum decurg lucrurile și ce mai întreprindem. Momentan trebuie să ne lămurim care dintre noi cei din casă a fost ghinionistul prins cu descărcarea – pentru că până acuma nici unul dintre noi nu pare să fi descărcat vreo Melancolie pe 29 aprilie [așa cum figurează în somație]. Să lămurim așadar întâi dacă nu cumva suntem nevinovați de-a binelea. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s