Diferența îți sare în ochi abia după ce te-ai obișnuit cu o normalitate de bun simț. Aia în care angajatul nu te lasă să ieși nesatisfăcut din prăvălia lui. Mai ales dacă nu ai pretenții exagerate și nu faci fițe – doar vrei să-i dai niște bani.

Dar îți aduci aminte urgent de unde-ai plecat atunci când te găsești într-un supermarket din Lviv, bunăoară. Chiar un supermarket de fițe, ultracentral, de pă ștrase, acolo unde fac cumpărăturile doar turiștii vestici și protipendada locală – că e sclipicios și corespunzător de scump. Te duci cu coșul de cumpărături la casă, să-ți scaneze duduia produsele și să le plătești.

Cazul 1: apa ta minerală se-ntâmplă că nu se dă citită la scanner-ul de la casă. Stupoare! Duduia nu se apucă să introducă manual codul de bare în computer! Nu! Pur și simplu dă apa la o parte și zice sec că pe-aia nu ți-o poate vinde și scanează mai departe. Chiar și dacă tu, cu ochii mari, insiști că poate să aduci alta la fel [în speranța că aia va avea eticheta mai lizibilă]. Nup. Perfect conform clișeului cu in soviet Russia: nu vânzătorul îți face ție un serviciu, ci tu ești ăla care-i face lui un serviciu, așa că taci în front.

Cazul 2: Același supermarket are un raion foarte cochețel și sclipicios cu o selecție de bomboane de ciocolată. Că ce-i al lor e-al lor: rușii [ucrainenii, bielorușii, moldovenii] țin la bomboanele lor de ciocolată. Ambalate individual, puse pe categorii, toate vrac. Gustoase de numa. Acuma hai să raționăm sincer: când ești ca omu’ în fața raftului ăluia cu zeci de categorii de bomboane, oare ce-i mai probabil: să iei un kil de bomboane de un singur fel – sau să iei un kil de bomboane amestecate, din toate categoriile câte un pumn? Ei bine, oricât de incredibil ar părea, logica duduii de la casă ar fi indicat prima variantă. Că numai de la asta trebuie să fi avut ochii așa de dați peste cap când a văzut punguța cu de toate. Semn, pentru ea, că va trebui să le scoată pe toate în parte, să le cântărească separat și să le adune – că na, au și prețuri diferite. Deci o grămadă de treabă. S-a strâmbat a lehamite dar, văzând carduri de plată străine, și-a ținut gura.

Altfel, cum ziceam, frumos oraș. Hai cu niște poze, că prea l-am lăudat așa, pe uscat, până acuma.

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s