Dacă n-am mai spus-o cu subiect și predicat până acuma, iaca a venit momentul și pentru asta: mi se pare de mare, mare prost gust indignarea umoristică cu privire la cum sună câte o limbă străină. Aveam pe vremuri un amic care nu prea ieșise el din țară, dar la un moment dat i-a fost dat să audă niște limbă cehă. Și râdea singur cu lacrimi povestind grupului ce limbă comică e ceha, și mai ales – dar mai ales! – ce comic sună să spui în cehă „te iubesc”. „Doamne, cum să-i spui unei fete așa ceva? Te iubesc tre’ să sune frumos, nu… asta!”. Mno. S-a înțeles unde bat.

Și e destul de răspândită această practică, culmea! Fără grijă, nu sunt românii fruntași nici la capitolul ăsta, fiecare nație face mișto, la rândul ei, de limba poporului vecin. Mai mult, există limbi care deja impun peste tot pe Glob un anumit tipar de glume și remarce. Rusa, americana, franceza, araba, chineza – cu cât mai necunoscută limba [dar cunoscut poporul căreia îi aparține], cu atât mai puternic clișeul. Iar cel mai și cel mai în frunte stă, evident, germana. Mulți oameni  nu știu germană, însă au acces la diverse tertipuri umoristice care fac din dintr-un simplu „Ja” sau „Nein” replici de mare umor, cu trimitere la intonația de armată nazistă.

În sine, chestiunea nu e problematică – pentru că orice limbă străină are sonorități exotice care pot stârni amuzamentul. Evident, ar fi absurd să negăm acuma situația asta. Și nici chiar clișeele de care ziceam nu sunt rele în sine, pentru că vin din realitate. Pe redneck-ul din Alabama îl dă de gol fix accentul de redneck, așa că e justificat să se facă mișto de asta. Dar na: ca peste tot, există granița aia dintre umorul bine intenționat, de circumstanță – și umorul care ridiculizează superior. Nu mă abat acuma de la subiect ca să povestesc ce unealtă bună și folositoare e ridiculizarea [și vorbesc serios aicea] – mă restrâng numai la a spune că e esențial să știi când să te oprești cu ea. Și, mai ales, să știi când se pretează și când nu. În cazurile în care se ridiculizează o limbă străină… na, din punctul meu de vedere avem de-a face doar cu prost-gust și atât.

Ca dovadă că această graniță există, iaca un clip mai vechi al unui comediant neamț, care arată cum luatul la mișto al diverselor limbi străine poate rămâne totuși perfect rezonabil. Și super amuzant. NU este nevoie de cunoștințe de limba germană pentru asta, tipul face doar o scurtă introducere la început în care stabilește contextul. Și anume că, de la o vreme, in piața Sf. Petru din Vatican la orele 18:00 se aude în difuzoare îndemnul adresat trecătorilor să se oprească puțin pentru că Papa se află în rugăciune la acel moment, și poate vor și ei să i se alăture în cuget și rugă. Îndemn adresat, evident, în mai multe limbi. Poftim:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s