Îmi stă pe limbă de ceva vreme o remarcă – mde fapt fix de când a început campionatul, că-n rest n-am treabă cu fotbalul – și anume: bă, ce-i cu bula asta creată în jurul „inteligenței jucătorilor”? Că cutare jucător e inteligent, că cutărescu a dat o pasă inteligentă, că iaca un joc inteligent în atac, că uite cum se vede inteligența lui cutăreanu prin construcția pe care a făcut-o. Și așa mai departe.

E clar că dacă ai un IQ de două cifre ai să stai în teren ca bovina fără să te prinzi unde ar putea apărea o ocazie. Clar. Dar acuma nu cred că trebuie luată drept inteligență calitatea de a fi treaz, de a fi pe fază, de a avea prezență de spirit, de a combina tupeul cu agilitatea, și viteza cu șmechereala. Pentru că na: în fotbalul din zilele noastre regulile le dictează Spania, și dacă te uiți cu creionul în mână ca să înveți ceva de la ei… păi cam astea trebuie să înveți, chestille enumerate adineauri. Calități prețioase, fără îndoială, dar să nu facem acuma confuzie de termeni. E doar niște tiki-taka jucat cu fler.

Altfel… i-au măcelărit pe irlandeji de i-au snopit. Dar ultimele minute din meci, alea când toată galeria irlandeză cânta la unison… ei, iaca ăla moment de pus în ramă. Până și comentatorii au tăcut. Jos pălăria.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s