A avut loc un val de desconspirări cu miniștrii educației din România din ultimele săptămâni. Care, cum venea – pac!, a doua zi era dat la televizor cu greșelile de ortografie/ exprimare din CV, și imediat veneau și acuzațiile de plagiat. Cu tot cu demonstrații… Dincolo de penibilul situației (îți acoperi fața de rușine când vezi că fix la Ministerul Educației se găsesc asemenea oameni cu pregătire ambiguă), și dincolo de spectacolul media… pe mine mă macină o întrebare: băi, cine dracu stă în urma oamenilor ăstora să-i desconspire? Nu serios: descoperirea unui plagiat se întâmplă numai la citirea lucrării, dar mai ales fiind în cunoștință de cauză. Adică na, nu ajunge doar să lecturezi textul, trebuie să și știi care sunt ideile care miros a copy/ paste, și mai ales să știi unde să cauți sursa de „copy”. Mbine, cică există softuri de analiză și descoperire a plagiatului, deci probabil că munca e mult mai ușoară de-atât – deși, pe de altă parte, nu toate publicațiile de pe vremea lu’ Pazvante sunt digitalizate. Mai ales din Republica Socialistă România.

Și atunci eu revin la întrebarea mea: cine păzește treaba asta? Cine se sesizează să caute de plagiat lucrările oamenilor, taman fix când aceștia sunt numiți miniștri? Or fi ceva dușmani personali, care știu despre plagiat încă de la vremea comiterii lui, și au stat după colț așteptând momentul prielnic pentru o lovitură de teatru? Sau cum?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s