M-a făcut mama oltean

Îmi sună melodia asta în cap de la o veme. Nu știu din ce pricină sau prin ce mijloace a înviat, atâta-i că o fredonez prin casă de câteva zile. Problema nu-i neapărat opțiunea bizară a creierului meu (dintre atâtea milioane de cântece, fix-taman p-ăsta l-a găsit), ci faptul că îmi sare acul pe unul și același fragment: ăla cu „unde scriu nu șterg un an”. Îl las să mi se deruleze în cap, îmi pun întrebarea „băi, ce-a vrut să spună poetul?”, nu găsesc răspuns, iar ritmul meloriei vine de-a valma peste mine și mă face să fredonez din nou același fragment. Și iarăși nedumerirea. Și iarăși versul, și tot așa până o iau razna.

Deci  totuși: de ce declarația că „unde scriu nu șterg un an” e spusă la modul „uite ce viteaz sunt eu!”, și de ce eu nu înțeleg ideea? Ca să fiu sinceră, mi-am pus întrebarea asta încă de la 10 ani, când am învățat cântecul ăsta pentu o serbare. Și știu precis că nu sunt prima persoană care se confruntă cu nedumerirea asta – dar na, acuma chiar mă mănâncă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s