În episodul de astăzi: fumatul.

Am asistat la o discuție (mă rog: un monolog) al unui domn care zicea că da, și el fumează din când în când, eventual seara după cină, dacă e frumos pe balcon. Dar, zicea omul, încet-încet nici asta nu mai poate face, că între timp copilul a crescut, are deja 4 ani, a început să comenteze „tati, chiar trebuie să fumezi din nou?”. Din motive de diferență majoră în rang nu se punea problema să mă amestec eu în discuție, sau să mă apuc să-l iau pe om la întrebări. Așa că am rămas cu nedumerirea în vârful limbii: păi bine-bine da’ cine a învățat copilul că fumatul e rușinos/ repobabil/ ceva ce trebuie tolerat cu greu, cu oftaturi și cu mari concesii, m?

Amu să lămurim o treabă: nu sunt pro fumat, nu aplaud fumătorii, clatin din cap dezaprobator față de fumătorii înrăiți, iar pe părinții care fumează cu copilul în brațe i-aș pune la punct în orice moment. Dar, în același timp, mă uit cu ochii mari la oamenii care își fac viața un chin permanent tot încercând zadarnic o metodă după alta pentru a se lăsa de fumat, și mai ales mă feresc de fanaticii anti-fumat. Se știe la care mă refer: ăia care, sub o formă sau alta, te deranjează atunci când nu îi deranjezi tu pe ei. Cu predici, cu scadal, cu priviri dezaprobatoare, cu „nț-nț-nț”, cu atitudine de mămică dojenitoare sau, dimpotrivă, cu intransigență.

Am trecut de nivelul de naivitate al lui „e corpul meu, fac ce vreau cu el”, clișeul cu „bunica-mea a fumat toată viața și a ajuns la 95 de ani” nu stă în picioare, iar cel cu „e alegerea mea” e din păcate deja… fumat. Nu-mi rămâne decât să mă minunez cât de exagerată – și isterizată – e o parte a societății împotrivă fumatului. Dezaprobarea față de fumătorii înrăiți, față de cei abuzivi, sau față de fumatul juvenil este absolut justificată. În schimb, față de fumatul adult, ponderat sau ocazional, responsabil, în locuri de bun simț… e la fel de dezaxată. Nici nu are rost să ne legăm de cine știe ce studii științifice – pentru că, cumva, singurele credibile sunt alea care propovăduiesc daunele apocaliptice fumatului, în vreme ce alea mai relaxate au pe frunte suspiciunea de complot cu producătorii de țigări. Așa că problematica daunelor – mărimea, cauzele, interdependențele – rămâne neabordată aicea, pentru că terenul e teribil de mlăștinos. Plus că, în calitate de fumătoare cu un sfert de normă, or să mi se pară de bun simț numai părerile care coincid cu a mea – deci n-am făcut nimica.

Pe mine mă interesează în contextul ăsta atitudinea celorlalți. Cei care, cum ziceam mai sus, au o atitudine puternică împotrivă fumatului. Sau a fumătorilor, nu mi-e clar. Nu mi-e clar (și veau să aflu, pentru că mă fascinează) nici de unde anume provine atitudinea asta, nici ce a declanșat-o. Pentru că, privind în ograda proprie, nu identific nimic similar: nu m-a înnebunit de furie vreun consumator de Cola, nu m-au apucat pandaliile față de mătușa care mă servește cu cartofi prăjiți cu maioneză și cașcaval, și cu atât mai puțin m-am burzuluit vreodată în fața producătorilor de alcool. În fine, oi fi eu aia pașnică. Dar atunci cu atât mai puțin înțeleg atitudinea dușmănia împotrivă fumătorilor. Sau mila, sau de dezgustul, sau de respingerea.

Revenind însă la domnul de la care pornisem: de unde a învățat copilul că fumatul e ceva rușinos? Și, mai ales, ce-l înveți tu că tată pe băiatul tău, când te lași călcat în picioare de argumentul ăsta, fără să stai drept și să demonstrezi că nu faci nimic rău? Sigur, învață-l că e o ocupație de care ar trebui să se ferească, nu poza în față lui în cine știe ce macho, nu-l învăța că țigara e bună – dar nici să te faci așa ghem din nimica.

Numa zic… și din păcate o zic doar aici pe blog, că în viața reală nu se pune problema

4 gânduri despre “Linia subțire dintre bine și rău

  1. Atitudinea total contra poate proveni si din faptul ca fumatul nu afecteaza doar fumatorul…in timp ce Cola si cartofii cu maioneza cam da🙂

    1. Ba da-mi voie sa te contrazic: in secunda in care fumatorul se desfasoara pe balconul lui personal, singure sau in companie responsabila… nu e cu nimic diferit fata de consumatorul de Cola🙂

      1. Corect, dar parerea agresiva antifumat, nu vizeaza fumatorii din spatiul personal.

  2. Da, aici cred ca ai dreptate. Oamenii nu mai stau sa separe ceea ce-i supara pe ei din tot complexul problemei, si pun anatema pe tot. Ca e mai simplu asa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s