Muzica pe post de drog

În engleză există termenul de mood-altering drugs, adică droguri care influențează starea de spirit. Mă rog, e cam pleonasm asta dacă mă-ntreaba careva, da-n fine. Ideea e că alegerea unui narcotic e că o alegere dintr-un meniu de stări: unele sunt pentru visare, altele pentru energizare, altele pentru percepții extraordinare… și așa mai departe. Dacă omul vrea azi să dea o raită zburătoare printr-un univers paralel de pe canapeaua proprie… prestează niște LSD. Dacă, dimpotrivă, mâine vrea să se simtă Dumnezeu pe pământ și să-și ascută experiențele… trage niște cocaină. Poimâine (dacă-l mai ține ficatul) se repede într-un club și pompează niște ecstasy ca să danseze ca lovit de streche până dimineața. Faptul că un narcotic oferă un grad mai mare de energie decât altul influențează clar și starea de spirit – deci treaba cu mood altering e cam redundantă. No mă rog.

Am observat ca e cam boring pe-aicea asa, monoton, fara poze. Sau poate am inceput eu sa citesc numai texte cu poze. Asa ca na, mai punem cate una pe alocuri.

Recunosc, cunoștințele mele în domeniu se opresc cam aicea, nu știu exact care sunt mecanismele biochimice (și neurochimice) ale fiecăruia dintre stupefiante. Deși ar fi interesant de știut. Tre’ să fie ceva cu stimulare/ blocare de endorfine și de dopamină. Neimportant. Ce e important e că un drog e îndrăgit atunci când creează o stare de spirit bună. Fie ea o dulce amorțeală sau dans frenetic. Nimeni nu se întoarce la un drog după ce a avut un bad trip cu el. Adică un trip care a adus senzații proaste – anxietate, nervozitate, de-astea.

Ei, și-acuma privind puțin la muzica noastră de zi cu zi. Avem muzică de radio, muzică de fundal la cafenea, muzica tinereților care ne aduce un zâmbet pe buze, muzică de meditat, muzică de călătorie, muzică de zbânțuit în chiloți prin casă, muzică de făcut mâncare, muzică de mers la lucru, muzică de terminat rapoarte, muzică de băut bere cu prietenii, muzică de tristețe, muzică de adormit, muzică romantică, muzică de acțiune… și tot așa mai departe, lista poate continua până mâine. Fiecare din muzicile astea corespunde unei stări de spirit. Se poate ca alegerea muzicii într-un moment dat să depindă direct de starea de spirit din acel moment dat – după cum se poate și ca alegerea (întâmplătoare) a unei muzici într-un moment dat să determine în continuare starea de spirit de după acel moment dat. Cum ar veni, corespondența funcționează în ambele sensuri.

Ei, dar din toată teoria asta să rămânem totuși la punctul în care muzica de la radio poate influența starea de spirit. Așa cum și drogurile pot influența starea de spirit. Un album de la My Bloody Valentine poate induce o stare de încetineală visător-amorțită, asemănător cu un „cui”. La fel cum starea de „dansabilitate” poate fi indusă și de o tură cu DJ Xulescu și pe uscat, fără vreun shot de speed. Bine, sigur, senzațiile corporale nu avem cum să le scoatem din muzică – dar aici vorbim numai despre starea de spirit.

Deci pe scurt: dacă muzica poate să facă niște 75% din treaba drogurilor, atunci de ce oamenii mai dau bani pe narcotice?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s