Filmele educative

Mă-ntrebam dacă are cineva un studiu serios despre în ce fel și în ce măsură ne influențează filmele viața. În speță mă refer la educația adolescenților. Că na, un lucru nu se poate nega: prin filme venim în contact cu experiențe de care nu avem parte în viața reală, iar acele experiențe ne prilejuiesc opinii și atitudini. Deci ne influențează sau ne învață chestii, în orice caz ne educă. Și când zic „ne” mă refer de fapt la toată lumea, însă în cel mai evident mod se cunoaște asta la adolescenți.

Și, un pas înainte: dacă în filme personajele nu mai sunt la fel de clar antagonice ca în desenele animate [adică nu clar 100% rău sau clar 100% bun], atunci e evident că pe calea asta se strecoară și o doză de înțelegere – sau chiar de simpatie – pentru aspecte ale vieții despre care Biblia sau societatea ne învață în mod normal că sunt rele. Ceea ce ține, de asemenea, de educația de care spuneam mai sus.

Ca să dau exemple concrete: mă gândesc la Nașul. Pe de o parte Don Corleone e un criminal, hoț mafiot, asasin și tâlhar și tot ce vrei. Pe de altă parte însă își instruiește fiul „Petreci timp cu familia? Vezi că un bărbat care nu petrece timp cu familila nu e un bărbat adevărat!”. Or asta, orice s-ar spune, se califică drept o învățătură bună, nu? Iar publicul, dacă-l va plăcea pe Corleone, va pleca urechea la ce zice el. Însă totodată, dacă-l va plăcea, îi va trece cu vederea celelalte însușiri. Ceea ce, nu-i așa?, nu e bine – că poate rămâne omul cu impresia că mafioții sunt simpatici, și că de fapt nu e așa de grav ce fac ei.

Și, ca să merg și mai departe, îmi imaginez o situație ipotetică: să zicem că un puști de 14 ani descoperă Fight Club. Și-l marchează. Să presupunem că puștiul e prea deștept ca să se rezume la a învăța despre bătaie – în schimb preia din film ideea de libertate și de integritate. Întrebarea e: e posibil ca, dacă printr-un concurs de împrejurări nu ajungea să vadă Fight Club, să se fi dezvoltat altfel? Plauzibil. Și atunci? Mai e exagerat să atribuim filmelor un rol fundamental educativ? Și, in extenso, să căutăm studii legate de efectele astea?

Anunțuri

4 gânduri despre „Filmele educative

  1. Cred ca exista multe lucruri care iti influenteaza personalitatea mai ales in adolescenta: filmele, muzica, cartile, cercurile de prieteni, profesorii. Idolii pot provenii din orice surse.
    Acum in functie de „materialul” fiecaruia influenta poate fi mai mica sau mai mare, iar sursa difera.

    Imi si imaginez un studiu de personalitate, un grafic placinta cu felii:
    20% filme+15%carti+35%muzica+30%prieteni= adolescentul anului 2000 😀

    1. Pai da, faptul ca anturajul, cartile, muzica si idolii in general formeaza personalitati… asta nu e surprinzator. Dar mi-as dori sa gasesc un studiu care se axeaza pe treaba cu filmele. Iar o placinta de-asta de care zici tu ar fi numa buna 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s