Cu Hurezeanu în fața comunismului

Dădeam aici pe post de temă pentru acasă cutreierarea saitului care îmi plăcuse mie foarte mult, și despre care aflasem în cadrul seriei de evenimente dedicate comunismului în Europa de Est. Care săptămâna asta s-a continuat cu un nou episod, de data asta centrat pe România. Schema a fost aceeași: mai întâi prezentarea saitului, apoi continuarea documentarului, iar la urmă o discuție pe podium, cu moderare și întrebări din public. Iar invitatul special din partea României pentru discuția de la urmă a fost nimeni altul decât Hurezeanu.

Mi-a fost mereu simpatic tipul – de la o vreme m-am cam răcit în ceea ce-l privește – însă ce-i al lui e-al lui: e unul dintre puținii politologi adevărați din România. Are vorba dulce și abordarea aleasă care se pretează în cercurile subțiri. Și mai are și păreri inteligente. Deci merge, clar.

Și m-am dus să-l văd. Pe o ploaie a dracului, după o zi de muncă – hai să ne cultivăm și să-l vedem pe om în carne și oase. Că, vorba aia, nu am fost în stare să-l văd în București [de fapt nici nu aș fi știut unde să merg dacă aș fi vrut să-l văd în afara televizorului, da-n fine]. Și… talâmbanafâs. SPER că era mort de oboseală, altfel nu se explică. În primul rând, în locul discuției cu publicul s-au gândit amândoi „protagoniștii” că mai bine țin câte un discurs, lungi amândouă cât o zi de post. Și Hurezeanu a citit (!). De pe foaie, adică. Și părea că citește pentru prima oară chestiile alea. Și se străduia să scurteze cuvântarea în timp real, în timp ce citea. Prin urmare se proptea pe o intonație monotonă, de lemn – se știe la care mă refer, e melodia aia pe care o bagi pe lectura oricarui text ca să te poți gândi la altele în timpul ăla. Și uite-așa a zis minimum 2 chestii deștepte, care însă, dacă nu eram atentă, mi-ar fi scăpat cu grație. Brânză bună în burduf de câine, la modul cel mai vizibil. Și mai era cum mai era dacă se oprea acolo. Dar nu: s-au apucat totuși și de o scurtă rundă de întrebări la sfârșit, așa că impresia dezumflată de discursul mediocru a avut loc de înrăutățire. În buna tradiție [sau, mai bine-zis, meteahnă] a politolgilor… Hurezeanu abia a așteptat să i se pună o întrebare, că a și început să vorbească despre ce avea chef. Ca-n bancul cu mazărea și crocodilul. [În care Ionel învățase pt corijența la biologie numai lecția despre mazăre. La prima întrebare a picat pe subiect: „Ionele, ce știi să ne spui despre mazăre?” – „Păi mazărea e o plantă verde, agățătoare, care face păstăi, și așa mai departe.” – „Bravo Ionele. Dar ia să vedem, despre crocodil ai învățat?” – La care Ionel stă și se gândește nițel „Păi da, crocodilul este un animal verde. Verde precum mazărea. Mazărea e o plantă agățătoare, care face păstăi….”]. Exact pe același principiu s-a răspuns și la întrebările din public.

Inițial eram chitită să rămân până la final, pentru că aveam motive să cred că ne-om alege cu un pahar de vin înainte de plecare. Nu am ajuns însă tocmai până acolo, pentru că mi-a sărit țandăra la cea mai idioată întrebare pe care am auzit-o în ultimii ani: „Când vorbim despre Revoluția din România, despre revoluție în general, ne vin în minte exemplele recente ale Primăverii Arabe. Aici, se știe, rețelele de socializare au jucat un rol deosebit de important în organizarea oamenilor. Cum s-a înfăptuit, cum de au reușit oamenii să se organizeze în România lui ’89, în lipsa acestor mijloace de comunicare?”.

În momente din astea îți pui în balanță întreaga viață și începi să vezi foarte clar în ce situație te afli: ești obosit, scaunul e incomod, ai picioarele umflate și ți-e foame, iar tu te surghiunești așa ca să… ce? Ca să-l vezi pe Hurezeanu cum te dezamăgește cu un discurs mediocru, și pe un idiot cum întreabă, plin de importanță, cum de erau posibile revoluțiile înaintea Twitter-ului? Brusc se trezește un feroce instinct de a nu mai irosi absolut nici o secundă din viață și… te cari. Asta am și făcut, îmi pare sincer rău că nu pot relata despre vinul de la finalul serii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s