Că tot suntem în plin sezon pascal – pentru unii se termină, pentru alții abia începe – ia hai să ne ocupăm puțin de o treabă legată de această sărbătoare.

Am început să aud din ce în ce mai des întrebarea asta pusă cu un ton buimac-deranjat: „Când ziceai că e Paștele ăla?”. Cumva pe de o parte „Uf încă și asta acuma!”, iar pe de altă parte o urmă de bun-simț oprește un eventual fluviu de remarci din categoria lui „Pfff, ce rahat!”, „Fix asta  îmi mai lipsea acuma!”, „Ah, deci asta înseamnă că trebuie să-mi fac cumpărăturile la supermarket de cu vineri, că și lunea îs închise supermarketurile – mai tare mă-ncurcă”. Etcetera. Că dacă n-ar fi urma aia de political correctness, să vezi ce-ar zice ei pe față ceea ce gândesc! Ei. Cei cărora nu le pasă, cei care fac ceva pe toate sărbătorile astea tâmpite care numai le încurcă viața, și pe care trebuie să le înghită din obligație. Si nu numai atât: tot ăștia fac și nițel caz din neștiința asta, afișând-o ca pe o dovadă de detașare și, la urma urmei, de coolness. Niște unii găsibili, ce-i drept, mult mai mult prin părțile astea decât prin România – că na, din moment ce toate televiziunile române vuiesc despre prețul kilului de miel, la toate colțurile se prezintă ouă încondeiate, iar bunicile merg toate la denii… mno, e greu să-ți scape informația asta. Dar taci că nici cu ai noștri nu mi-e rușine, numai deunăzi întreba Micea Badea [la fel de buimac-deranjat] „Ă? Tu știi cumva când e Paștele?”.

Ărhm. Iaca există limite. NU este nimica rău dacă nu știi când e Paștele – indiferent de nație sau de religie. NU este nimica rău nici dacă nu știi ce reprezintă Paștele în cultele creștine. Ce e rău e atitudinea ostentativ persiflantă. Care nici aia n-ar fi așa de rea în sine dacă – ce să vezi? – exact aceiași  indivizi care o afișează se bucură apoi de zilele libere din calendar, de ofertele turistice, de petrecerile ocazionate, de reducerile la diverse – și, în general, de tot ce aduce cu sine o sărbătoare de calibrul ăsta într-o țară cu tradiție creștină. Aceiași indivizi care, de Crăciun, nu renunță nici la cadouri, nici la mesele în familie, nici la brad. Aceiași indivizi care, dacă s-ar muta în Spania s-ar bucura de cele ‘jdemii de zile libere din an [toate cu motivație religioasă], iar dacă s-ar muta în Turcia ar boci urgent după vacanța de Paște – dar în schimb s-ar bucura de binefacerile Ramadanului fără să comenteze.

Nu facem aicea dezbatere despre rostul și semnificația sărbătorilor creștine. Doar zicem că atitudinea mai sus descrisă e de maxim prost gust, o rebeliune prost înțeleasă, o lipsă de respect elementar, și, în fond, n-ar nici o treabă cu atitudinea de „Nu mă privește, nu mă interesează” care măcar nu îi jignește pe cei din jur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s