Pentru weekendul ăsta eram gata să propun un text care tratează respectul față de agonia umană și discreția din mass-media civilizată vizavi de intimitatea suferinței. Un text ca o lecție de bun simț, lectură obligatorie. Dar totuși mi-ar plăcea ca rubrica asta să aducă material nou de citit, în niciun caz reacția de „pff, îl știu” – iar pe Petreanu, presupun, îl citește cam toată lumea. [Ei, ca să mă asigur că totuși lecția pătrunde în toate cotloanele, îi pun până la urmă linkul aici, ca să fiu sigură].

Așa că vreau să îndrept atenția asupra unui alt text – și el destul de răspândit prin mass-media și blogo-mișcarea zilelor trecute, dar sunt sigură că a ajuns la și mai puțini oameni. „Ce este România și ce poate deveni ea?

Aceasta este traducerea unui raport german nesemnat, care poartă data de 4 noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare germane. Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523.

Lung, dreptu-i. 64 de propoziții. Pe care am avut curiozitatea să fac o statistică: am marcat cu

  • Roșu – propozițiile care sunt o judecată de valoare a autorului asupra poporului român. Nu foarte măgulitoare – pe alocuri însă cu aerul de a spune lucrurilor pe nume.
  • Galben – Adevăruri istorice [așa cum reies ele direct sau indirect din manualul meu de școală]. SAU concluzii legitime pe care le trage omul făcându-și meseria de consilier strategic. Gen „Dacă avem A și B atunci procedăm conform C”. Nu trebuie să-mi placă mie C.
  • Albastru – Punct de vedere eronat al autorului, sau neargumentat, sau la care aș avea eu ceva de contraargumentat.
  • Gri – Puncte în care contextul mă depășește. Habar nu am dacă așa o fi fost sau nu, în manualul meu de istorie nu zicea despre astea. Sau n-am învățat eu, poftim.
  • Alb – propoziții care nu zic nimic, întrebări retorice, fraze de legătură.

și a ieșit evident un grafic.

Deci zice-așa: că în proporție de 50% sunt informații/ fapte/ concluzii irefutabile. Apoi în vreo 35% e loc de întros – parțial fiindcă-s eu incompetentă, sau că chiar ar fi ceva de obiectat. În fine, 9.38% sunt acele păreri personale ale autorului care fac documentul destul de scandalos. În presa românească și în blogosferă taberele au fost împărțite – unii de acord cu ce zice neamțul, alții nu.

În tot cazul: lectură interesantă.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s