• Am privit pe fereastră de la masa bibliotecii în care activez, și mi s-a tăiat respirația: am conștientizat pentru prima oară ceea ce am în fața ochilor, și anume un covor de ghiocei înfloriți. Cu brândușe pe ici pe colo. Aștept căderea nopții….😀
  • Uf, iarăși trebuie să-mi fac manichiura!
  • Mă întrebam (și pe Facebook de altfel) dacă atunci când ești la o toaletă publică și cineva strănută în cabina de lângă tine… e cazul să zici ceva?
  • Că tot pomeneam de revelații mai ieri: câți dintre oamenii de succes dimprejur sunt ăia care își urmează pasiunea? – indiferent de cât de perimată ar fi expresia asta. Succesul fiind, se știe, măsurat în funcție de satisfacțiile reieșite din activitatea depusă. Răspuns: toți. Că e mai implicat și mai motivat un grădinar entuziasmat de floricelele lui, decât un director de vânzări care așteaptă să se facă ora 6 la birou. Material de dezvoltat într-o postare viitoare.
  • În muzică. Vroiam să scriu ditamai postarea pe tema asta, dar am idei cu lipsă de cuvinte. Când zici că-ți place un anumit gen de muzică, probabil te referi la o grămadă de aspecte colaterale care țin de genul respectiv, și minim unul din ele îți place. Posibil chiar ca muzica în sine să nu te emoționeze cine știe ce, da’ poate „aerul pe care îl respiră” te fericește. Cel mai bine se vede asta la muzicile populare: dacă nu vibrează în tine o fibră etnică, n-o să ai nicio tragere de inimă înspre, să zicem, acordurile armenești. Sau indiene. Sau olandeze. 
  • Mai vroiam să scriu o ditamai postarea despre oportunismul de factură rusească, plecând de la cazul Khodorkovsky. Wikipedia știe evident tot ce e de știut, iar documentarul înspre care arăt cu degetul e un bun punct de sprijin. Și nu e rău deloc – există pe net, cine are interes poate să-l împrumute liniștit, merită. Dar, până să mă mișc eu să scriu, Putin a și câștigat alegerile, iar Medvedev s-a gândit să mai rearanjeze cărțile în acest joc până pleacă. Că o fi praf în ochi sau chiar ceva pe bune, chestii interesante întâmpla-se-vor, prevăd. Iar oportunismul de care ziceam rămâne pe fond, vorbim despre el cu altă ocazie.
  • Sunt din ce în ce mai convinsă că psihologia trebuie despărțită de psihologi. Numa’ nu reușesc să mă adun să continui ce am început aici.
  • Ar trebui să-mi fac un calendar de cheltuieli, să-l am la îndemână. Pentru că tot scap din vedere faptul că în fiecare an prin martie-aprilie se fac cărțile pentru tot felul de chestii mișto pe care le-aș face în vară. Mi-ar prinde bine un calendar care să mă atenționeze că „Bre!, nu-ți da banii pe prostii în februarie, că dup-aia iarăși te oftici!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s