Erau pe stradă, seara. Doi: un el și o ea. De vârsta liceului. Tocmai se dăduseră jos dintr-un autobuz și s-au aținut pe lângă stâlpul cu afișe imediat alăturat. Se îmbrânceau, se pișcau, el dădea s-o gâdile, ea chicotea, el o trăgea de ghiozdan, ea se smucea râzând. Na, ca puștanii. Dacă-i întrebai ce scrie pe afișele din fața lor, n-aveau nici cea mai vagă idee. Oricum au zbughit-o de acolo repejor: fata își apăra, pasămite, sticla de apă  – care altfel i s-ar fi deșertat pe haine. Simpatic. Normal, ca la liceu.

Numai că fata purta hijab cenușiu complet, cu haină largă până în pământ – la fel ca a băiatului, care avea o barbă precoce, lungă, deasă și cârlionțată, deasupra căreia stătea înfiptă o tagiyah.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s