Cel mai bun rezultat al bombardamentului cu informații de care avem parte în epoca asta, pe internet, în media și pe stradă în general, sper să fie gândirea critică. Ca rezultat al opiniilor contradictorii pe diverse subiecte. În cazul de față: Zeitgeist vs. anti-Zeitgeist.

Când a venit Zeitgeist în peisaj, a prins spectaculos de repede. Toată lumea l-a văzut, l-a plăcut sau nu l-a plăcut, dar în orice caz toată lumea a avut o părere. Ca de obicei, nimeni nu s-a uitat după sursele documentarului [na, cine stă să purice un ditamai documentarul?], și nici nu știu să se fi repezit cineva să caute referințele critice prin Wikipedia. Să remarcăm în treacăt o treabă îmbucurătoare: capitolul cu cea mai mare trecere a fost primul, cel religios. În momentul în care s-a trecut la nivelul următor, la conspirația mondială a băncilor și la miturile lui 11 septembrie… lumea a taxat cu indiferență. Dar per total filmul a prins și, dacă are un merit, acela e dezvoltarea scepticismului religios la publicul tânăr. Care din păcate însă nu s-a omorât să verifice sursele [mă includ și pe mine aici, nicio grijă!].

Dar alții s-au preocupat și au căutat.

Sigur, e un documentar cam tehnic și are multe date care pentru muritorul de rând sunt irelevante. [Și e cam plictisitor de privit, mai bine îl ascultăm în timp ce curățăm tastatura😉 ]. Dar în ansamblul lor, cantitatea și exactitatea cu care sunt spuse dau credibilitate contraargumentului. Nu știu dacă omul ăsta are dreptate 100% – și sincer mi se cam rupe. Dar la o chestie e absolut incontestabil: originalul, Zeitgeist, nu prea se omoară cu surse serioase. Ăsta, în schimb, e verificabil – cel puțin numele de oameni de știință care se vehiculează sunt găsibile pe Wikipedia, cu CV serios. 1:0 clar.

Dar concluzia nu e asta. Concluzia e că așa se dezvoltă gândirea critică: întâi îl asculți pe unul, îi dai dreptate, după care îl asculți pe oponentul său, și îți dai seama că de fapt celălalt are dreptate. A doua oară ai să știi după ce să te uiți. Ar merge ca material de discuție la orele de dirigenție dintr-a 12-a, zic – într-o societate ideală, evident, unde noțiunea de dezbatere ar fi suficient de solidă încât să nu se sperie de subiecte controversate. Să le dai copiilor întâi Zeitgeist, să faci o dezbatere, apoi să dai drumul la critică. Și încă o dezbatere. Ar fi o treabă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s