Cum să despărțim psihologia de psihologi? (I)

M-a preocupat dintotdeauna psihologia – uneori preocuparea a fost activă, alteori s-a retras mai în fundal – dar am fost mereu atentă la cei din jur și la ce mi se petrece înauntru, iar pe lângă asta m-am informat cu plăcere pe toate temele din această sferă. Mi se pare un domeniu nu numai interesant, dar mai ales foarte important, cred că fiecare ar trebui să stăpânească niște noțiuni și metode de bază. Introspecția ne-ar face pe toți mai buni – bunăoară, dacă reacțiile necontrolate ne-ar aduce automat întrebarea „de unde mi-o fi ieșit asta?”, cu timpul ne-am șlefui cu toții. Și ne-am liniști. Pe de altă parte, atenția [ba chiar curiozitatea] acordată celor din jur ne-ar poziționa mai bine în societate și ne-ar face mai mulți prieteni. De exemplu, puțină atenție la comportamentul și părerile colegilor de birou aduce cu sine „citirea dorințelor” și „prezicerea gândurilor”, ceea ce ne ferește de belele și ne apropie de oamenii valoroși. Hai că nu mai bat apa în piuă, că am impresia că predic în fața corului, cum zice zicala americană. Se știe la ce mă refer.

Pe de altă parte, cum fiecare din noi vine la pachet cu diverse rotițe stricate, se pune problema unor reparații. Să nu ne facem iluzii, fiecare dintre noi are nevoie de reparații mai mici sau mai mari, într-o privință sau alta. Și probabil că ăia care consideră că ei n-au nevoie de așa ceva ar trebui să fie primii pe listă. Ei, și în contextul ăsta se pune întrebarea „bun, și de unde o apucăm?”. De unde începem reparațiile, și mai ales cum anume procedăm. Cel mai la îndemână răspuns – și cel mai evident, la urma urmei – este psihologul personal. Cel care cunoaște cadrele și posibilitățile, cel care știe ce indicatoare să pună, și unde anume în drumul pacientului. Cu alte cuvinte, e acela care știe să pună întrebarea potrivită la momentul potrivit. Sau, cel puțin, ar trebui.

Ăăăă… și uite aici încep problemele. Trebuie să zic de la bun început că nu am fost în viața mea la psiholog. Am în schimb cunoștințe care au fost, am cunoștințe care sunt psihologi, am citit și am mai urmărit câte ceva pe subiect. Cu detașarea de rigoare, pentru că, fiind practic neinițiată în domeniu, nu e momentul să am păreri ultra-solide. Că mă feresc de sindromul de care vorbeam mai deunăzi. Dar, cum ziceam, sunt sceptică în fața eficienței psihologului în viața omului de rând.

[Va urma 🙂 ]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s