Am fost, așadar, într-un fericit final, la Muzeul German de Istorie. Că na. După 2 ani de ședere… era cam urgent cazul. Plus că-mi place.

Îmi place povestea, îmi place să pun cap la cap chestii, îmi place să aflu lucruri care în manualul meu de istorie erau prezentate altfel. Îmi place până și sentimentul de „cultură-lipsă” cu care ies de acolo, propunându-mi de fiecare dată să citesc mai multe despre istoriile popoarelor europene.

Da, și după ce am văzut punctul de vedere danez, precum și pe cel irlandez, am purces în sfârșit înspre ăsta german. [În treacăt fie spus, nu că aș fi călcat vreodată prin cel din București, damblaua asta constructivă m-a prins abia când deja era prea târziu]. Așa. Care muzeu se află și el în zona Zero a muzeelor din târg, într-o clădire acceptabilă pentru acest important scop.

Ce vreau eu să obțin trăgând de timp și întinzând introducerile este posibilitatea de a înșira cele mai importante tablouri pe care le-am văzut în original. Nu ca să mă dau mare, ci pentru o observație mai încolo.

Deci avem așa: în secțiunea Reformă ne întâmpină poza lui Martin Luther [aci deasupra]. Aia pe care o știe toată lumea. Care niciodată în cărțile de istorie nu apare lângă perechea lui, portretul nevestii. Habar nu am de ce anume.

Apoi, aci în stânga, avem pe Napoleon Bonaparte în costum de ginerică. A cărui epocă e tratată într-o nișă separată, ca fiind foarte importantă pentru nemți și pentru viitorul istoriei lor. Faptul că au fost bătuți de Napoleon a fost pricină de mare rușine pentru ei, și, abia când spaniolii l-au bătut după o vreme, au îndrăznit să privească la el ca la un inamic ce poate fi învins. Era și o sub-nișă pe-acolo care prezenta contextul spaniol de la acel moment.

Nu în ultimul rând e musai de amintit poza lui Ludovic al XIV-lea, pictat cât casa în culori țipătorare. Altul a cărui epocă a fost de mare influență pentru nemți. El și familia lui, înșirată pe vreo duzină de tablouri primprejur. Așa. Și Otto von Bismarck. Și Alexander von Humboldt. Și un filmuleț interesant și intuitiv despre mișcările popoarelor pe teritoriul european între anii 300 și 800. Care filmuleț o fi el de încredere, dar cu imaginea aia în care spațiul CDP este hașurat în culorile Imperiului Bulgar vreo câteva secole… eu una nu-s familiarizată. Ahem. Da, și cărți, multe cărți, dintre cele mai importante posibile: Galilei, Kepler, Euler, Kant – primele ediții originale. Și un material 3D foarte bun cu o machetă a unei cetăți medievale, peste care se proiectau niște scheme, iar pe un ecran alăturat se explicau principiile construcției unui oraș în Evul Mediu – perioada în care s-a construit cel mai abitir fiind de pe la 1100 până pe la 1350.

Louie14A, și o mască interesantă pe care o purtau doctorii în perioada epidemiei de ciumă. Ca un ciorap care se trăgea peste cap, având la ochi două geamuri [sticlă, no], iar la nas… atașat un ditamai nasul lung de pânză, umplut cu ierburi și oțet, care cică să filtreze aerul infect. Și bustul lui Oliver Cromwell, care se zgâia la tine cu niște ochi aproape adevărați, de sticlă, de te trec fiorii. Plus perioada  de aur lui Wilhelm al II-lea. Da, și cu celții, francii și romanii, care au romanizat și nu prea ținuturile astea, dar măcar au pus la cale Augsburg-ul, Trier-ul și Köln-ul. M-am mirat că, printre atâtea exponate de cultură a perioadei iluminate nu am văzut nici măcar un bust al lui Bach sau al lui Goethe. Mi-or fi scăpat. Că eram absorbită cu manuscrisele lui Kepler, precum și cu armurile teutone. Măcar am văzut ceva Dürer în original.

A, da, știați că principalii vinovați pentru problema ciumei au fost considerați evreii? Eu știam, dar uitasem între timp. Și e mereu bine să ne aducem aminte de asemenea trebi amuzante. Cum a fost, bunăoară, și vânătoarea de vrăjitoare.

*

Erm, hai să n-o mai lungesc, așa că EPILOG: I se pare cuiva împrăștiat, îmbâcsit și incoerent textul meu? Cu informații interesante și prețioase așa, în sine, dar fără nicio legătură între ele? Ba poate chiar mai multe decât e cazul? Ei bine, atunci felicitări, ați retrăit virtual împreună cu mine întreaga experiență. În care spre sfârșit îmi venea să mă urc pe pereți de ciudă, văzând cum se pierde absolut tot potențialul unei istorii precum cea a Germaniei. Într-un spațiu neadecvat, luminat și semnalizat prost, foarte puțin [spre deloc] interactiv, fără niciun fir logic în afara simplei cronologii. Epoci întregi semnalizate numai cu tablouri obscure, ale unor familii și războaie fără îndoială importante, dar nepuse în valoare. Mult balast inutil în unele părți, mult prea „pe scurt” în alte părți.

Mi-e tare greu să cred că fix DHM-ul a fost lăsat pe mâna unui ageamiu ca să-l aranjeze. Mai ales când, alături, superstarul Pergamon n-are nicio legătură cu istoria neamului, și totuși e cel mai pus la punct și mai vizitat muzeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s