Când mă gândesc la plictiseala [poftim: amorțeala] primelor zile ale fiecărui nou an, am impresia că fix ea e cea care taie avântul întreprinzător care cuprinde fiecare cetățean care și-a propus ceva începând cu „la anu’„. Dacă-ți propui să slăbești – nu găsești nicio sală deschisă. Darămite un aprozar! Îți propui să citești mai mult? De unde bibliotecă sau librărie deschisă? Și, de fapt, dacă chiar ai chef să faci ce ți-ai propus, n-ai avea nevoie nici de sala de forță nici de vreo bibliotecă, nici de vreun alt intermediar – însă atmosfera generală, amorțeala celor din jur… omorâtoare! Poate ai acuma timp și context să rezolvi niște trebi mai vechi, trimițând câteva mailuri. Așa, și? Cine crezi că se uită la ele zilele astea? Așa că, nici una nici două te trezești băgându-ți picioarele și făcându-te comod la televizor, cu gândul că „Lasă, mâine…”. Mai ales dacă e urât afară.

Hai că nu am zis să fim cu toții la datorie de pe 1 ianuarie. Zilele de odihnă sunt bune, mai ales pentru organism, în speță pentru sărmanul ficat. Plus că, să recunoaștem: cui nu-i place trândăveala? Filme, plimbări, mâncare ușoară… și somn. Doar că, se știe, odihna în stil legumă nu e nici odihnitoare, nici binefăcătoare. Plus că se pierde avântul ăla întreprinzător de care ziceam la început.

Așa că no: mișcare să fie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s