Schimbări, sau mi se pare?

Iaca anul ăsta nu mi s-a lipit de mână camera foto atunci când am pus la cale platoul cu fursecuri de Crăciun – deși m-am conformat propriei tradiții și am făcut de toate. Bașca și turtă dulce. Probabil pentru că a fost un Crăciun atât de bun încât numai la interneți nu mi-a stat capul. Am avut chiar și zăpadă – după cum stă mărturie poza din stânga.

Dar nu despre lipsa pozei cu brad și fursecuri vreau eu să vorbesc aicea – gata, m-am scuzat destul, toată lumea n-are decât să-și imagineze chestii obișnuite cu nuci, marțipan, ciocolată și scorțișoară. Vroiam să zic în schimb de niște impresii. De la Rădăuți, evident – că de la București am zis deja.

Ca tot omul reînrădăcinat© pe plaiuri străine, probabil că am tendința de a idealiza. Sau mă rog, de a ține minte selectiv doar chestiile bune. Iar de la zona de baștină am imagini însorite, zâmbărețe, harnice, darnice, pline de verdeață, cu mult bun simț și mâncare bună. Curtea bunicilor, strada cu trandafiri, cartierele cu case liniștite – na, cred că mă încadrez în clișeu. Mno.

Și tot aranjamentul ăsta ultra-idilic din capul meu s-a clătinat din temelii cu ocazia unei excursii cu treburi prin Suceava. Oraș care nu m-a încântat niciodată, nici măcar în iunie, când arată cel mai bine. Cu atât mai puțin într-o zi călâie de iarnă, cu zăpadă murdară și bălți [o situație care oricum nu avantajează nicio urbe]. Ei, și, pe scurt, momentul de zgâlțâială s-a petrecut la autogară, la îmbarcarea în microbuzul de întoarcere la Rădăuți. Când, printre pasageri cu papornițe, bălți, piese auto dezasamblate și unse cu ulei [nu că aș fi văzut vreo autogară prin România care să arate mai bine], a parcat microbuzul care urma să ne transporte până la destinație. Fiind evident că sunt mai mulți doritori decât locuri disponibile, lumea s-a năpustit hămesită asupra lui făcându-și loc cu coatele și papornițele – toți la grămdă: o gașcă de copii, 2 țigani, 2 babe, un popă, un student timid, o familie gălăgioasă, două pițipoance, plus încă o mulțime de oameni care nu mi-au rămas în cap cu nimica.

Momentul ăla nu a avut însă nimic pitoresc în el – să zici că na, înghesuială tipic balcanică. Nu, aia a fost încrâncenare curat animalică, din care nu am mai văzut niciodată. Lumea zice că in București oamenii de bruschează. Ei bine, da, dar parcă nu în felul ăsta. [Am dezbătut subiectul și cu alții, ca să-mi verific impresia, și sintagma „da, dar parcă nu chiar așa” a venit de la alții]. Și hm. Genul ăsta de brutalitate nu intră la mine în tablou sub nicio formă. Nu ține de nimic cunoscut, e altă planetă. Care mă cam sperie, sinceră să fiu.

Anunțuri

2 gânduri despre „Schimbări, sau mi se pare?

  1. Asta reflecta faptul cat de mult le pasa unora de societatea romaneasca. In loc sa pui in acele zile aglomerate un autobuz ei se bucura de inghesuiala din microbuz care ii aduce un x% mai mult la venitul pe ziua respectiva….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s