Introduceri cu scuze de absenţă îndelungată am tot scris, se subînţeleg şi acum, trecem peste. Ce nu am scris sunt în schimb impresiile din Bucureşti de pe sezonul ăsta. Mi-am notat chiar câteva, că altfel le uitam:

Faza cu difuzoarele din staţia de metrou Unirii, unde chiar vorbeşte o voce umană, başca inteligibilă. Mi-a plăcut mult. Uneori cam derutează, uneori e cam în plus, dar de restul de câteva ori… e utilă, şi creează o punte de comunicare cu „publicul călător”. Am văzut oameni care îşi scoteau căştile din urechi ca să audă ce se zice. La asta mă refer.

Ce se întâmplă cu supermagazinul Cocor? Aproape că m-am ofticat eu când am văzut aşa treabă făcută ca lumea, dar căreia îi mai lipsesc câţiva metri ca să fie completă. Adică: poziţie ultrabună – este; spaţiu încăpător – este; amenajare nouă – este; vizibilitate şi reclamă „la stradă” – este; o idee principală a specificului afacerii – este. Şi anume axarea pe designeri români şi mărci de haine autohtone. (Că doar nu era să rămână cu chinezăriile de pe vremuri, şi nici să ofere acelaşi lucru ca Unirea de alături). Şi totuşi. Ceea ce le mai lipseşte este acel „sare-şi-piper” care să atragă clienţii, un marketing inteligent care să abată atenţia publicului asupra produselor autohtone. Care sunt bune, dar lumea nu e obişnuită să le ia în seamă – şi iaca aşa bate vântul prin Cocor şi afacerea rămâne nerentabilă.

Nu ştiam că bucureştenii pot avea aşa o afinitate pentru poporul prieten irlandez. Am pierdut şirul Irish Pub-urilor din Centrul Vechi, dar cert e că am descoperit câte unul după fiecare colţ. Care Centru Vechi, apropo, e şi mai înfloritor ca acu 7 luni, şi încă mai are loc de crescut.

Românii în general au prea multe minute la telefon. Mi se pare deja o extremă când stau la semafor alături de o duduie, şi în răstimpul ăsta ea termină conversaţia cu iubitul (care o aştepta nu-ştiu-unde), o anunţă pe maică-sa că iubitul deja o aşteaptă,  iar apoi îl sună la loc pe iubit să-l întrebe dacă a plătit şi factura la lumină. Serios.

Apropo de semafoare: oare cum ar fi dacă s-ar organiza licitaţii publice pe specialişti care să optimizeze semaforizarea în diverse zone? „Publice” în sensul că cetăţenii ar fi informaţi cu privire la posibilitatea asta, iar cei care se simt afectaţi de funcţionarea fără niciun Dumnezeu a luminilor, să cotizeze la rezolvarea problemei. Ar putea începe chiar de la Grozăveşti de la pod. De mâine.

M-a distrat un tip în gară. Aveam rucsacul meu de voiaj în spinare, iar în mână un geamantan mare şi voluminos în care căram o plapumă. Deci uşurel. Şi la urcarea în tren mă ia tare un şmecheraş întreprinzător, că „hai domnişoară că te ajut, unde stai, pe ce loc, unde să ţi-l pun?”, şi-mi smulge bagajul din mână şi urcă în vagon cu el. Nu renunţă nici când constată că greutatea nu e cum pare, nici când eu ţip, alergând în urma lui zâmbind, că mă descurc şi singură. Evident, după ce l-a aşezat pe raft, cică „Hai domnişoara, dă şi mie de-o bere”. Normal că l-am refuzat, şi trebuie că l-a jignit tonul meu amuzat de „na că ţi-ai luat ţeapă” – atâta-i că a început să o dea în ceartă cu mine. În timp ce el mă bălăcărea pe mine, iar eu mă gândeam cum să scap de el – am tras de timp cu replica „hai mă, lasă-mă acuma pe mine şi coboară cât mai ai timp să ajuţi şi pe altcineva”. S-a evaporat instantaneu.

Băi, şi e cald peste tot. În toate clădirile în care am păşit. În frunte cu P9-le, în care nu s-a schimbat nimic din regimul termic hibernal. Tot transpiri în tricou.

No de-astea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s