Eroizarea trecutului

Dacă în prezent valorile [adică cei mai buni – artiști, conducători, gânditori] sunt, priviți în termeni absoluți, niște mediocri…. atunci cei din trecut încep să capete mai multă importanță. Nu trebuie decât să fie doar puțin mai buni decât ce există acuma. Ceea ce nici nu-i așa de greu, că doar am convenit că ăștia contemporani îs varză.

Dacă pe moment prezențele de pe MTV îs niște mediocrități alde Britney Spears, normal că toată lumea se gândește cu jind la vremurile când pe MTV mai apăreau și alde Nirvana. Și, dintr-o dată, vremurile alea par o epocă de aur, iar Nirvana o valoare prețioasă. Ceea ce, în sine, nu-i greșit [Nirvana chiar erau buni, nicio discuție aici], dar nici nu-i cazul să facem o legendă dintr-un material așa de prozaic. Adică muzica bună e una, iar faptul că Kurt Cobain se manifesta pe scenă în maniera inspirată de la prietenii lui punkeri… eh, hai că asta nu mai e așa o artă venerabilă. Drăguț, dar hai să nu facem o legendă dintr-o banalitate,  zic.

La fel și cu personajele istoriei. Tot ce-a fost înainte de Ceaușescu a fost minim „bun”. Dacă nu „foarte bun”, „grozav”, „extraordinar”, „nemaiîntâlnit”. La fel și cu actorii, cu poeții, cu filozofii, cu tot ce vrei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s