Într-un mediu în care fiecare al doilea om întâlnit e ne-neamț, e și normal ca discuțiile despre „da’ la voi în țară cum e?”să fie la ordinea zilei. Se discută și se compară tot, de la mâncare și până la economie, de la politică și până la haine, de la limbaj și până la educație. Ei, și cum criza economic-social-politică e și ea la ordinea zilei, e la fel de normal ca efectele ei să fie și ele dezbătute și comparate.

Mi s-a întâmplat deci nu o dată să asist la o discuție declanșată de vreo nouă „măsură de austeritate” luată prin vreo țară vestică, unde „s-a strâns cureaua” și s-au tăiar 5% din salariile bugetarilor. Sau 2%. Sau ceva p-acolo. Am tăcut, am dat din cap, am compătimit, dar odată și-odată tot mi-a venit rândul să răspund la întrebarea „na, și la voi cum e?”. – „Păi cum să fie? La profesori s-au tăiat 50%”. Ce era să zic? Știu că tai macaroana celor indignați de un 5% acolo, dar nici nu-mi vine la socoteală să mint doar din politețe. M-ai întrebat? Na-ți răspuns! Și ține-te bine, că realitatea e că te plângi degeaba. „- Cum adică 50%???? Adică 5 zeci? Poate vrei să zici 5-șpe?” – „Nu frate, 5 zeci! O dată sporurile de vechime/ grad/ toxicitate/ etc care făceau singure 25% din totalul venitului, și încă 25% din salariul de bază”. – „Ești sigură?” – „Păi cred că știu ce vorbesc dacă am amândoi părinții profesori”. – „Ărghm.” 

Și de aici două variante. Ori se încheie discuția cu o liniște stânjenitoare – ori se găsește vreunu cu porniri revoluționare care nu reușește să înțeleagă „PĂI CUM SE POATE AȘA CEVA??? N-a ieșit lumea în stradă, n-au dat jos guvernul, nu s-a făcut gălăgie?” – „Hă-hă! Fă tu gălăgie dacă pentru fiecare zi de grevă ți se taie din salariu! Să vedem cât reziști în grevă dacă ai de plătit întreținere și ai copii acasă”. – „Păi cum adică?…” … și de aici încep perorațiile despre societatea civilă și despre puterea maselor, și drepturile muncii, și restul. Care sună bine în teorie, ba chiar și în practică prin alte țări. Doar că în spațiul carpato-danubiano-pontic… societatea e mai specială.

Și nu prea știam cum să descriu în ce măsură e specială societatea – și de ce nu reacționează proporțional cu alte societăți. Dacă alții fac revoluție pentru 5%, atunci pentru 50% ar trebui să se cutremure pământul, nu?

Ei bine… Sinteza și explicația mi-a oferit-o pe tavă nimeni altul decât… Dan Diaconescu, el însuși în persoană. Cine-ar fi crezut? Dar iaca: în documentarul lui Solomon, „Kapitalism, rețeta noastră secretă”, sunt prezenteți și intervievați câțiva din marii bogătși ai țării. Iar printre ei apare și Dan Diaconescu, mai spre sfârșit, în calitatea lui de magnat media. Și, indiferent ce părere oi avea eu despre el, a reușit să descrie societatea românească teribil de scurt, de limpede și de ascuțit. Citez din memorie: În România, cei care au fost suficient de nemulțumiți de sistem, au  încercat să-l schimbe. Nu le-a ieșit [pentru că treaba asta, prin definiție, nu iese], așa că ori s-au resemnat, ori s-au cărat afară. În consecință, în țară au rămas cei care a) sunt mulțumiți de cum le merge, b) s-au resemnat, și c) sunt atât de săraci încât n-au bani nici măcar să se transporte până la un loc de protest. Prin urmare, societatea românească e liniștită, adormită.

Ce să zic? Mulțumesc, Dan Diaconescu!

2 gânduri despre “Mulțumesc, Dan Diaconescu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s