N-am uitat cum ziceam aicea că, dacă n-ar fi oameni bogați pe lume, nu s-ar putea dezvolta nici artele și meșteșugurile dincolo de un plafon mediocru. Mai exact, este nevoie de bani pentru a atinge un anumit rafinament – fie el în domeniul parfumurilor sau al lustrelor.

Dar iaca dilemă: vizavi de blocul meu se află un restaurant, să zic, de fiță. „Fiță” în sensul că e discret, clasic, fără tam-tam, și foarte scump. Am traversat odată strada să văd mai de-aproape care-i treaba, și am văzut că meniul [afișat la ușă] nu prevede și prețurile bucatelor. E clar, mi-am zis. Apoi am văzut pe ușă decorația cu steaua Michelin din nu-mai-știu care an. Limpede ca bună ziua deci – de parcă mai aveam nevoie de lămuriri suplimentare după ce am văzut ce oameni se perindă pe acolo, ce muzică răzbate, și ce mașini parchează în față. Apoi, din curiozitate, am căutat odată pe Qype să văd ce zice lumea despre local. Și frunzărind comentariile am ajuns la concluzia că o masă normală ar trebui să ducă undeva pe la 80 – 100€. De căciulă.

Mno acuma n-o fi ăsta fix cel mai scump restaurant din Berlin, și în orice caz nu din lume – dar operez și eu cu ce exemple am la îndemână. Și mă-ntreb: m-aș simți bine să dau atâția bani pe mâncare? Nu vreau să fiu fățarnică, dacă aș avea ocazia normal că l-aș încerca [restaurantul, zic], că doar e musai să văd cum e. Dar așa, în general, nu e oleacă exagerat? Nu de alta, dar în fond nu e decât mâncare.

Nu zice nimeni să nu alegem alimente de calitate. Sau gătite bine. Dar sunt absolut sigură că se poate și mai cu bun simț.

Dar da, dacă revenim cu ideea asta peste ceea ce ziceam despre utilitatea bogaților… dăm într-o fundătură. Știu, și n-am nicio idee de rezolvare.

3 gânduri despre “Sentimente amestecate

  1. Poate ca indirect si restaurantul asta contribuie la dezvoltarea rafinamentului, poate patronul lui e colectionar de nu-stiu-ce arta rafinata…

    1. Dap, dap, dap, dap, dap.
      Nu hulesc restaurantul, nu îl înfierez – exact pentru ce zici tu. Plus că na, contribuie fix la menținerea și dezvoltarea unui rafinament culinar.
      Și totuși!
      Nu mă leg de faptul că „În Africa mor copiii de foame” – că dacă e s-o luăm așa, suntem cu toții niște căpcăuni. Dar e o chestie de relativitate aici: de exemplu n-aș avea nicio problemă să dau 80€ pe o masă într-un restaurant din Geneva. Mai ales dacă aș locui acolo. [Știu de la alții că o bere într-un bar normal costă 10€ – deci îmi închipui cam cum o fi la restaurant…]
      Nu știu cum să descriu chestia asta. Un fel de rămânere într-o medie locală de bun simț.

      În fine, oricum tocmai ce-am zis că nu am idee de rezolvare în dilema asta, așa că o să mai dureze până ajung la o concluzie. Pentru asta îs bune părerile dimprejur.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s