Experiment psihologic: [m-am mai referit o dată la el aici, via]

Un grup de indieni care nu mai avuseseră niciodată contact cu civilizația marilor orașe americane au fost plantați în mijlocul New York-ului, să se plimbe în voie, fiind permanent filmați. Ideea experimentului era să determine în primul rând reacțiile la un mediu absolut nou – iar în al doilea rând, după ce au fost recuperați oamenii de pe stradă și întrebați de impresii, se urmărea cu maxim interes cum vor descrie ei niște lucruri pentru care nu au niciun termen de comparație și nici măcar cuvinte. Ei bine, fiind ei întrebați ce anume au văzut în „excursie”, cu toții au spus că au văzut o găină. Și atât, nimic altceva. Surprinderea cercetătorilor a fost evident mare și evident explicabilă, dar în cele din urmă s-au întors la casetele filmate să caute indicii despre ce-ar putea însemna găina invocată de subiecți. Ei bine, la un moment dat, într-adevăr apare o găină pe undeva prin cadru. Nu se știe ce căuta acolo, Dumnezeu știe de unde scăpase – atâta-i că rătăcea pe străzile dosnice din centrul orașului, iar indienii au remarcat-o.

Concluzia cercetătorilor a fost că într-un mediu de o noutate care depășește anumite limite, omul renunță la curiozitatea de a înțelege ce se întâmplă în jurul său, și reține numai lucrurile pe care le poate recunoaște [lucruri familiare sau care seamănă cu ceva familiar]. Indienii din experimentul de față au fost orbi la zgârie-nori, la mașini, semafoare, magazine și lumini – au reținut numai găina din tot peisajul, era singurul element familiar.

***

Am făcut la un moment dat o povestioară despre cât de greu este să explici unui outsider ce presupune jobul tău atunci când îl cheamă Supply Chain Executive, bunăoară. Ideea din spatele povestioarei era însă alta, m-am folosit de treaba cu numele joburilor pentru că era mult mai practică și mai la îndemână. Și mai puțin personală.

Ce e însă fără îndoială personal aici e că iaca vin sărbătorile, mesele în familie, întâlnirea cu vecinii, cu vechii colegi, cu toate rubedeniile și cunoștințele – și inevitabilele întrebări: „No? Și ce faci tu acolo la Berlin?”. Nu sunt așa de naivă încât să-mi imaginez că un răspuns simplu și la obiect ar rezolva problema. Piața internațională a certificatelor de emisii de CO2? Politicile de flux invers nord-sud? Aspecte legale ale implementării EMAS II? Oricine își dă seama cât de SF sună astea pentru omul de rând, risc inclusiv să fiu luată peste picior. Pe de altă parte, noțiuni ca „protecția mediului”, „încălzirea globală”, „eficiența energetică” – sunt cam generale. Probabil că ar fi suficiente ca să-mi garanteze lăsarea în pace, doar că pe unii oameni pur și simplu nu-i poți pașaporta cu un răspuns tip „gestionar”.

***

Și acuma devine clar de ce am pomenit experimentul ăla psihologic de mai sus. În tot peisajul ăsta al politicilor și acțiunilor la scară mare, a piețelor internaționale, a SF-urilor de actualitate care încă nu au răzbit în toate colțurile de lume – unde e găina? Care e elementul ăla care să facă parte din peisaj, însă în același timp să fie familiar celor puși în fața noului?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s